Friday, August 18, 2017 01:24

Requiem, Domina…

În negru este îmbrăcată,
Cu văl de crep pân-la pământ,
Și tristă și-ngenunchiată
Pe marginea unui mormânt…

Tu, cărui un popor se-nchină
Şi sta ‘naintea ta plecat,
O mult slăvită mea Regină,
‘Naintea cui ai genunchiat?

Tu, care din a Ta ‘nălţime
Supui o lume c-un cuvânt,
Durerea morţii cu cruzime
Plecat-a fruntea-Ţi la pământ…

Şi-n locul mantiei regale
Ţi-a pus un negru văl de doliu,
Şi-asupra bucuriei Tale
Un alb şi trist, etern linţoliu.

Şi făr’ de nici o măngăiere,
În durerosul tău avânt,
Tu pari un înger de veghere
Pe lespedea unui mormânt…

Șoapte...

comentarii

Tags: , , ,

Leave a Reply