Chiar așa! Cum să-ți spun că mă fascinezi, că mă intrigi, că aș vrea cu ardoare să știu ce ascunzi sub platoșa construită cu atâta trudă? Tu, care îți butonezi nervos telefonul în timp ce sufli în pumni, să-i ocrotești de gerul nemilos, tu, care te uiți la ceas din minut în minut și faci nerăbdătoare ture-ture pe peronul metroului, asemeni unui soldat conștiincios consemnului, tu, care țipi și te joci, și nu bagi de seamă că mănușile tale și ale celorlalți copii au devenit scorțoase sub bulgării care-i frămânți rotunzi și egali… Ție, care mergi încet, cu pași nesiguri, sub povara anilor mulți și-a fricii de sticla înghețată a derdelușurilor de copii..… [...]
Archive for the ‘personal thoughts…’ Category
Cum să-ți spun că…?
Friday, January 31st, 2014Îți mulțumesc…
Monday, December 23rd, 2013- Mulțumesc Divinității, sau Universului, sau Mamei Naturi, sau ORICUI îi sunt datoare cu o viață. Mulțumesc că încă respir, că încă simt, că încă mișc.
- Mulțumesc tuturor (bine, hai!, nu chiar tuturor…) profesorilor ce i-am avut de-a lungul timpului. Mulțumesc că n-am ajuns o analfabetă.
Ciudățenie (partea a treia)
Saturday, December 7th, 2013„Dar eu n-am avut curajul să spun că nu-mi amintesc, iar ea juca cu abilitate același joc. Oricum, toată pălăvrăgeala a fost nu numai interesantă, dar și plăcută, calități care nu se reunesc foarte des.… [...]
Ciudățenie (partea a doua)
Friday, December 6th, 2013„Mereu mi-am imaginat scenarii ipotetice, încercând să văd care ar fi fost viața mea dacă aș fi întâlnit-o în realitate pe fata cu ochelari. Unele erau extrem de simple, extrem de scurte. O întâlneam, îi spuneam verzi și uscate și ea-mi întorcea spatele.… [...]
