Friday, August 18, 2017 01:22

Închid ochii și ascult…

Mereu închid ochii și ascult… pe oricine are ceva să(-mi) spună, frunzele care foșnesc, mierlele care țes dantele de triluri.. ascult și noaptea cea mai mută, ea îți poate spune mai multe decât cea mai gălăgioasă zi.
Închid ochii și ascult. Unii o numesc metodă de relaxare. Unii visare. Eu? Nimic. Poate doar un moment de liniște, în care mi-aș dori să-mi pot auzi bătăile repezi ale inimii. Sau poate nici măcar pe ele. Sunt apă și muzică, sunt foc și melodie, sunt pământ și cântec. Inspir muzica în piept, o las să-mi înfioreze pielea, să-mi trimită valuri înspumate în suflet, să-mi lege noduri de plânset în gât. Ignoră-mă chiar pe mine însămi, rusoaică unduitoare pe-ale muzicii note! Lasă-te condusă în beznă, o beznă parcă desprinsă dintr-un locaș sacru.
Asculta-mă! Măcar o dată!…
…Închide ochii și asculta liniștea neîntreruptă…
 

Când vine vorba de muzică, mai toate genurile sunt destul de bine delimitate, închegate și reprezentate pe plaiurile românești. Eu sunt o persoana gothică, nu mai e un mister pentru nimeni, ba chiar e un lucru de mândrie pentru mine. Din păcate, comunitatea gothică românească este admirabilă, dar lipsește cu desăvârșire. Nu știu câte comunități sunt atât de disipate și atât de împrăștiate, dezorganizate, așa cum este aceasta. Din păcate. Poate pentru că nu oricine poate fi goth. Poate pentru că majoritatea cred că a fi gothic se referă la poser-ii întâlniți pe toate cărările. Gothicul este o subcultură destul de dificil de înțeles, de asumat și de trăit ca stil de viață. O spun cu o oarecare mândrie și o brumă de tristețe, în același timp. Aduce tristețe să nu poți găsi pe cei ce gândesc și simt la fel, să nu ai un loc al tău, unde să îi poți întâlni pe cei de-un fel. Pare că s-a făcut un prim pas în această direcție prin Silver Church Club. Tot e bine și așa… Mi-am propus pe această pagină să împărtășesc o parte din muzica pe care eu o ascult și care mă poartă pe culmi de Olimp. Formațiile postate aici nu sunt așezate în ordinea preferințelor, a importanței, nu sunt ordonate în nici un fel altfel decât aleatoriu. Unele dintre ele ar putea surprinde prin neapartenența la stilul gothic, însă chiar de gothicul este stilul meu de suflet, sunt o persoană destul de variată în gusturi muzicale…

HIM

E formația care pentru prima dată în viață m-a făcut să simt că mă definește. Conform membrilor formației, stilul lor s-ar numi Love Metal. Oficial, sunt categorisiți ca fiind o trupă de metal alternativ, cu influențe melodic metal și gothic metal. Sunt mulți gothici care nu acceptă în ruptul capului HIM ca fiind o formație cu sound gothic. Eu nu sunt chiar atât de categorică. Îmi amintesc doar că prin anii aceia de adolescență, când am ascultat HIM pentru prima dată, mi-a inspirat acel sentiment de mister, groază, tenebre, macabru și romantic în același timp; sunt sentimente ce am simțit că mă definesc ca persoană și m-au făcut să caut și să doresc să aflu ce anume înseamnă această stare. Pot deduce astfel faptul că, deși nu este o formație de gothic, HIM m-a făcut să (mă) descopăr ca aparținând acestei subculturi. Ei mi-au oferit primul pas către definirea mea ca persoană, pentru stilul de viață ce l-am ales și mă caracterizează, pentru tot ceea ce sunt astăzi. Deși nu mai ascult așa cum ascultam odată, HIM rămâne formația mea de suflet. Și încă mă definește.

Melodii preferate: 
 
Gone with the sin
Melodia mea favorită a acestei formații. O iubesc pentru frumusețea și romantismul versurilor, pentru măreția sunetului și a vocii de excepție, pentru gingășia ideii în sine, pentru păcatul atât de dulce care mi-l oferă…
 
Join me (in death)
Este una dintre cele mai triste melodii pe care o cunosc. Una din melodiile care mi-au adus lacrimi pe obraji de nenumărate ori și care mă sfâșie pe dinăuntru de fiecare dată când o ascult. Este melodia ce m-a făcut să plâng public, deși urăsc acest lucru. Melodia ce îmi amintește continuu de cineva drag pe care am pierdut-o.

 

When Love and Death embrace
Dacă dragostea și moartea ar avea formă, dacă s-ar pătrunde una pe alta cu irizări de satin, dacă s-ar îmbrățișa atât de strâns…dacă ar fi atât de apropiate una de cealaltă…

 

Burry me deep inside your heart

Sunt puține melodii de la HIM care-mi displac sau care mă lasă indiferentă. Tocmai de aceea n-am să postez chiar pe toate care îmi plac. Ar fi prea mult. Nu în cele din urmă, sunt nedreaptă dacă nu menționez și Right here in my arms, Poison girl, For you, The funeral of hearts, In joy and sorrow, Don’t fear the Reaper, This fortress of tears, etc. 

VIRGIN BLACK

O formație care exprima cel mai pur stilul gothic, în concepția mea. O formație ce insuflă măreția, strălucirea acestui stil. Virgin Black îmbină muzica clasică cu stilul gothic într-o formă cum doar Freddie Mercury a reușit să îmbine opereta cu muzica clasică și rockul clasic. Deși inspiră o tristețe desăvârșită în majoritatea melodiilor, de multe ori ascult această formație exact în momentele de tristețe sălbatică, depresie ce o adâncesc până la saturație, până când reușesc să o înving prin propriile arme. Terapia de a trata tristețea cu tristețe, până la vindecare. :)

Melodii preferate: 
 
Domine
Un dialog între Bine și Rău transpus într-o pleiadă de voci corale și „evil growls” ce pune pe gânduri și meditat; atmosferă de antic, medieval, prin versuri în limba latină. Horror și macabru, pe alocuri. Strălucire, măreție titanică prin alte locuri.

 

Requiem, Kyrie
Melodia aceasta ar fi mers de minune în filmul Stăpânul Inelelor. Și melodia aceasta se ascultă musai cu ochii închiși și cu lacrimi pe obraz. De bucurie și încântare. Nothing else!

 

 QUEEN

Cred pe bună dreptate că pe această linie, cuvintele sunt de prisos. Freddie Mercury!

Melodii preferate:  

 

It’s a hard life
Mă izbește în cea mai lucidă părticică a sufletului adevărul versurilor acestei melodii. Și bineînțeles, complexitatea vocii Titanului!

 

Somebody to love
Când mă simt singură, când nu e nimeni în jurul meu, când jumătate de suflet lipsește…

 

Show must go on
Nu pot să nu mă întreb, ascultând melodia aceasta, cât a pierdut lumea prin moartea lui Freddie. Nu pot să nu mă întreb cât geniu ar mai fi putut metamorfoza. Nu pot să nu înghit nodul din gât, dorul din suflet, tristețea din ochi… Oh, Freddie, oh, Freddie…

 

Friends will be friends
 

Din aceeași constelație, steluțe: There must be more to life than this, Living on my own, Who wants to live forever, The great pretender, I was born to love you, I want to break free, In my defence

PAGINA 1 2 3 4 5 6 7 8

Șoapte...

comentarii