Thursday, July 25, 2024 13:56

Subcultura Goth – de la mit la realitate

Romantic goth fashion

Romantic goth fashion

classic goth couple

classic goth couple

Titlul mai exact ar fi „noaptea-n cimitir”. Pentru că toată lumea ştie, ză goth chick este un fluture de noapte. Underground. Nu din canalizare. Doar underground.
Goth-ii veritabili sunt morţi. Ca şi subiectul ăsta. Deşi, aparent, acum e era Goth. E la modă să fii goth. Sau emo. Sau, una şi aceeaşi, cum se consideră mai nou. Spuza de puştani de după ’90 încep să fie imitaţii tot mai jalnice a ceea ce înseamnă a fi goth. La fel pentru ceea ce înseamnă a fi rockeritză în general. Mă uit prin metrou şi zâmbesc cu tristeţe când observ noua generaţie, şi-aşa mică, de adepţi ai curentului gothic. Aere de superioritate Ariană, negru (doooh!) cât cuprinde – de la păr la unghiile de la picioare (oare a fi din Africa înseamnă a te naşte 100% goth?), şi un mers agale-legănat, ca să vadă turma de gură-cască in slow motion cât de c00l, dark şi unici sunt ei. Cu gesturi largi, cu tot felul de scheme de salut văzute prin filme, ce ţin uneori şi câteva minute. Cu freze tăiate oblic şi trase pe un ochi. Cu pentagrame la gât, deşi habar n-au ce reprezintă (şi nu-i reprezintă!). Cu ‘şpe mii de brăţări şi şnuruleţe pe mâini, că „aşa e moda”. Cu tricouri ce portretizează formaţii de care n-au auzit. Cu nenumărate prescurtări, acronime şi americănisme în vocabular (mă rog, asta e o problemă universală, nu doar pokemonică). Şi, da – plăcerea mea deosebită – cu pierce-uri, cercei, ţepuşe şi tatuaje cât mai multe, măcar jumătate din greutatea personală! Nu spun, şi eu am majoritatea punctelor de mai sus pe „checked” (că tot am spus de englezisme). Şi nu sunt încuiată mintal. Şi nici „comunistă” nu sunt, în ciuda poreclei mele. Şi nici măcar vârsta la care să mă consider o cotoroanţă ramolită nu o am. Încă. ;)
Atunci? Care e problema mea? Corecţie: care sunt problemele mele? Să începem cu ambalajul. Primul pierce in limbă mi l-am pus la 16 ani, singură în baie, cu ac perfuzor de 2 şi cu trei găuri date până am nimerit-o dreaptă. Două săptămâni am mâncat numai supă, iar de vorbit, puteai jura că eram handicapată. Indiferentă la opinia părinţilor, prietenilor, colegilor, profesorilor et caetera. Doar pentru că pe vremea aia nu avea mai nimeni. Acum îmi vine să-l dau jos. Şi maneliştii au, chiar mai mult de unul. Tricourile şi culoarea neagră. Nici nu ştiam încă ce e aia rockeriţă, goth, sau cu ce se mănâncă, atunci când mi-am fixat favoritele in privinţa culorilor: negru şi roşu pentru haine, albastru pentru orice altceva. Între timp, roşul s-a pierdut pe drum, însă fidelitatea mea pentru negru e stâncă neclintită. Şi asta, fără un motiv anume. Îmi place. Şi îmi place de atât de mult timp, încât am uitat şi motivul pentru care îl iubesc. Tricourile – am avut un singur tricou negru înfăţişând formaţia Nirvana, ce mi l-am cumpărat când am descoperit Smells Like Teen Spirit. Nu-l mai am (cine ştie de ce, cunoaşte :D ). Şi nici nu mi-am mai cumpărat tricouri făcute „din fabrică” să aibă cine ştie ce formaţie. Nici măcar cu HIM, marea mea febleţe. Am preferat să-mi serigrafiez eu propriile imagini pe tricouri, din aceeaşi dorinţă aproape patologică de a fi altceva, de a fi diferită de restul lumii. Toţi pokemonii poartă mai nou astfel de tricouri (oare cu Guţă nu se găsesc încă?). Şi tot despre tricouri, sunt mândră să ştiu că am fost prima din liceul meu ce a purtat tricoul deasupra maletei, cu toate că la vremea respectivă toţi se uitau la mine ca la o descreierată şi mi-am luat porţia de glume răutăcioase de genul: „da’ de ce nu ţi-ai pus şi chiloţii peste blugi?”.
De culorile părului, n-are rost să mai vorbesc. Am fost de la albastră la verde cu roz. De ce? Contrar concepţiei din ziua de azi – „mă vopsesc să se uite lumea la mine”, am făcut-o pentru a fi diferită. Pentru a arăta că nu accept standardizarea. Şi pentru că aşa am vrut eu. Şi m-am simţit chiar iritată când lumea s-a uitat lung după mine. Tocmai pentru că ACEA lume era deja roboţel-type şi nu mai vedea frumuseţea de a fi diferit.
Ei bine, pă parte dă persoană fizică am cam terminat, în mare, cum ar spune un anume Marean. S-o dăm în sentiment. Câteodată stau şi mă uit la lună, cerul e întunecat şi fulgeră de mama focului, totul e învăluit în tenebre şi nimic nu are sens. Hai să ne sinucidem, dar nu oricum – cu toţii! Viaţa e de doi bani, numai suferinţă. Nu mai pot să rezist. Oare… oare ‘oi fi şi eu goth? Sau vizigoth!? Dacă îmi plac cimitirele, pot să mă fac şi eu goth? Cum? Menţionez că îmi plac filmele cu vampiri stupide, gen Twilight!
Cam aşa se „fabrică” trei sferturi din goţii de metrou, de care aminteam. Părerea mea? Cumpăraţi-vă, fraţilor, o lopată şi angajaţi-vă gropari! Măcar aşa aveţi şi un câştig, nu sunteţi goţi pe moka. Şi-o să aveţi parte de gothic din plin!
NU am acel permanent complex de superioritate individuală faţă de majoritatea celor care îmbrăţişează aceeaşi subcultură, gen „eu sunt true, restul sunt poseri!”. Însă mă doare să văd acest curent întinat şi prost înţeles. Goth nu devii!! Te naşti!!! Ca stil de viaţă, un prim lucru pe care l-ar face un goth adevărat ar fi să nu ia în seamă toate aberaţiile şi glumele care se fac pe seama lui. Spune-i unui goth de metrou că freza lui „sucks” (musai să foloseşti cuvântul ăsta, ca să inţeleagă ce vrei de la el) sau că nu e kappa-zero-zero-L şi te va scuipa.
Goţii sunt de obicei acele persoane respinse de societate deoarece au vrut să îşi trăiască viaţa într-un mod diferit faţă de ceilalţi (a se citi „turmă”). Sunt acele persoane cu o gândire deschisă (a nu se confunda cu „hai să facem sex în grup, că avem mentalitatea deschisă”), care nu acceptă orbeşte regulile morale ale societăţii doar pentru că li se oferă argumentul „aşa zice Dumnezeu!” sau „fiindcă aşa este…”. O gândire de respingere a standardelor, a dogmelor şi a eresurilor. Şi tot pentru a nu se face o regretabilă confuzie, nu m-am referit la decăzuţii respinşi de societate auto-plângăreţi şi eventual îmi-înec-amarul-în-pahar, ce nu fac nimic pentru ei, de genul „toţi mă bate, toţi mă-jură, …..”. Goth e cea cu o gândire ce îmbrăţişează obişnuitul şi neobişnuitul, cea care înţelege viaţa şi moartea şi le preţuieşte pe amândouă deopotrivă, cu toate lucrurile macabre, frumoase sau necunoscute, cea care nu respinge ce nu înţelege. A afla ce e goth adevărat nu se googăleşte şi nici nu se wikipediază. Se descoperă şi se află în gândirea ta, singură! Am văzut armate de oameni de-a lungul vieţii încercând să afle răspunsul la întrebarea „ce înseamnă a fi goth?”. Şi cum trebuie să arate? Şi cum să se comporte? Mama mă-sii, atâtia oameni rămaşi în noaptea minţii, şi tot ce am auzit până acum drept „răspunsuri”, date, evident, de experţi doctori academicieni în goţi, au fost generalităţi de genul „să faci ce îţi place fără ruşine sau regret, să te comporţi cum iţi place şi să arăţi cum vrei, fără să îţi pese de ce spun ceilalţi”. Atât!? Nici cercetătorii britanici n-au găsit mai mult? Mi se pare mie sau asta este descrierea oricărui om care are totuşi cât de cât creier? D-apoi, încă una, mamă, şi pe urmă luaţi-mă şi împuşcaţi-mă: goţii NU sunt ăia mereu deprimaţi, nemulţumiţi şi trişti, oricât s-ar crede acest lucru. Şi nici cei ce îşi zgârie venele pe mai ştiu eu ce piesă de Nightwish, să arate colegilor de clasă după aceea cât de „immortal and cold” sunt ei. Eu mă consider goth de când am început să înţeleg pe ce lume mă aflu, şi deşi viaţa nu mi-a mers exact cum mă aşteptam, am zâmbetul mereu pe buze. Uneori chiar un zâmbet sfidător. Şi ca orice om, am avut şi am momente când mă frâng, şi cad, şi plâng. Dar lacrimile nu pe obraji se scurg, iar plânsul nu se aude afara. Nici n-ai să-ţi dai seama că sunt sau nu tristă, dacă eu nu doresc acest lucru. Iar asta se datorează detaşării mele. Aleg să rămân mereu aparent indiferentă faţă de tot. Şi râd în sinea mea de aşa zişii goţi ce merg pe stradă cu nişte mutre Armaggeddono-Terminatorice. Tristeţea se simte şi se degustă pe îndelete, ca orice alta emoţie umană puternică, nu se transformă în blazon al unei întregi culturi.
Un alt lucru ce pe mine mă deranjează teribil și mă tulbură de fiecare dată până în străfunduri: gothicul asociat cu satanismul. Probabil datorită fascinației noastre pentru tot ce e nocturn, misterios, neînțeles, morbid sau macabru. Fascinația pentru lugubru și arta întunecată. Fiind o goth, nu privesc moartea și întunericul ca pe un sfârșit de drum, ci ca o eliberare de închisoarea pământească a trupului, și transpunere a sufletului în absolut, renunțare la toate suferințele și jignirile pământești pentru liniștea eternității. În rândul nostru, al goticilor, preponderent se adoptă mentalitatea romantică și victoriană, iar în general, suntem persoane pacifiste, nonviolente, tolerante. Că doar asta înseamnă „minte deschisă”! Faptul că unele persoane care se consideră goth sunt anarhiste/sataniste nu are nici o treabă cu subcultura gothică și cu romantismul plin de iubire și mister pe care se bazează aceasta. NU suntem sataniști, nu ne interesează acest aspect, nu dormim în sicriu, nu bem sânge și nici vrăji nu facem, iar faptul că societatea ne consideră astfel este o mare greșeală a mass-mediei, fiind de multe ori incorect asociați cu scena de black metal, datorită unor similarități vestimentare. Goticii nu sunt și nu vor să fie asimilați cu satanismul sau sinucigașii. E păcat că trebuie să luptăm contra diverselor clișee tipice. Și mai e păcat că lumea nu observă că persoanele gotice nu poartă pentagrame, ci doar în unele cazuri, cruci celtice. Și nici acelea răsturnate! Asta pentru că gothicul nu are religie! Nu impune standarde! Poți fi musulman, creștin, ateu, orice dorești, pe nimeni din comunitatea noastră nu importă!

Imi plac întunericul, medievalul, pisicile, singurătatea, să privesc apusul și luna, dantela, fluturii și melcii, moartea, corsetele, lacul de unghii negru, satinul, ochii negri, liliecii, lacrimile, literatura fantastică, poezia romanticismului, iubirea, arta lui Luis Royo, zânele, Poe, viața, arhitectura catedralelor si castelelor, mătasea, lumina și soarele, muzica de cor medieval, mitologia greaca, celtica si scandinava….

Concluzie: gothicul si gothicii nu sunt cine știe ce antisociali descreierați, cine știe ce teorie conspirativă pentru sfârșitul lumii.  Inspirația gotică spune o poveste despre frumusețe și despre groază, te invită să experimentezi, te provoacă să preiei puterea și să fii tu cea care decide. Opulența, erotismul, eleganța romantică, decadența și individualismul sunt aspecte de bază ale acestui stil…

Dacă majoritatea oamenilor se îmbracă colorat, dar gândesc alb negru, noi ne îmbrăcăm alb negru, dar ne e sufletul colorat!

fa5c0bcbvictorian-225x300

Șoapte...

comentarii

Tags: , , , , , , , , , , ,

17 Responses to “Subcultura Goth – de la mit la realitate”

  1. Iulia Kelt spune:

    ei, dar dacă-i spui ”goth chick” deja i-ai cam redus din calitățile de goth :) un fel de găină gotică :))

  2. Amina spune:

    goth-goth-goth-gothaaaaac! :)) chick, chick, da` sexy chick!

  3. Vendretta spune:

    Da, m-am apucat sa-ti citesc blogul. De la coada la cap, sa fiu sigura ca nu pierd nimic.:)
    N-aveam cum sa trec peste articolul asta, pentru ca si eu sunt o persoana care si-a ales goth-ul ca stil de viata. Sau poate ca am fost aleasa inca din copilarie, cand imi doream sa fiu soprana, cand desenam singura ore intregi si inventam tinute din esarfele bunicii mele.
    Abia pe la 14 ani am descoeprit rock-ul si, implicit, gothicul simfonic si asta a fost nota definitorie a evolutiei mele ulterioare. De la machiajul pentru care am primit nenumarate observatii acasa si la scoala (ce-i drept, acum l-am mai stilizat putin si a devenit acceptabil si pentru societate) pana la hainele predominat negre si accesoriile nelipsite, am incercat mereu sa transmit ceva prin orice detaliu al fiintei mele. O lunga perioada am crezut ca trebuie sa fii vedeta ca sa aderi la goth, dar de vreo 2 ani am avut o revelatie. Pasiunile se traiesc zi de zi, nu se tin in cutie. Eu sunt artistul vietii mele si n-am nevoie decat de imaginatie si creativitate pentru asta. O pereche de manusi de dantela, o bluza cu influente medievale, un medalion cu o inima neagra, un inel in forma de cruce-toate fac diferenta, ma reperezinta si e asa o bucurie cand vad ca oamenii apropiati stiu exact ce sa-mi daruiasca, pentru ca am un stil aparte.
    Cat despre muzica, nu mi-ar ajunge spatiul pentru comentarii daca m-as apuca sa enumar aici. Spun doar ca nu exista latura a rockului pe care sa nu o fi gustat macar putin, de la punk si alternativ la black metal si folk metal, fara sa ma fi predat vreunui cult sau vreunei simbolistici sataniste. Cel mai frumos simbol al goth-ului e crucea si eu m-am ocupat de asta imbogatindu-mi colectia cu tot felul de modele. Ascult suficient de mult techno si industrial, insa aceasta alternativa nu-mi stirbeste sensibilitatea. N-as fi eu fara The Prodigy, Depeche Mode sau Fedde le Grand.
    Iti recomand cu drag dark wave si neoclassic ( Sopor Aeternus, Narsilion, Ordo Funebris, Hexperos, Gothica, Audiomachine…); mie mi-au schimbat viziunea asupra vietii. Dintr-o prizoniera a depresiilor, am devenit zana lumii mele. De-as gasi si printul care sa ma descopere, as fi completa…

    • rusoaica spune:

      Imi faci o deosebita onoare citindu-mi fiecare postare! Nu stiu daca e vorba de aceasi ipostaza, dar si eu am trei bloguri pe care le-am citit pe nerasuflate, „din scoarta-n scoarta”, si de mai multe ori chiar. Cu incantare si tot tacamul :) Si, de asemeni, imi faci o mare bucurie prin simplul fapt de a face parte din aceeasi subcultura cu mine. Suntem foarte putini, noi, cei gotici, pe aceste plaiuri mioritice, si e pacat. Sau poate nu. Poate doar suntem privilegiati sa apartinem unei comunitati deosebite, la care nu oricine poate accede. Iti cunosc si iti simt sentimentele, trairile, gandurile, sperantele si preferintele, le am si eu in suflet, identice, ingemanate, trasand conturul unei povesti triste si frumoase, povestea a ceea ce inseamna sa fii goth…
      Idem tie, am ascultat cam orice frantura si stil de rock pe care am avut ocazia sa il intalnesc. Din curiozitate, in primul rand. Curiozitatea, aceasta trasatura definitorie a personalitatii mele! Am ascultat tot, unele mi-au placut, altele nu, la unele am revenit, de altele ma feresc cu toata puterea si fiinta. Ca si tine, am trecut si prin laturi mai „intunecate” ale rock-ului, laturi din categoria death metal, black metal, trash. Am fost si inca sunt impresionata de formatii precum Cradle of Filth, si desi credinta mea in religia in care am fost crescuta e nestramutata, desi detest anumite versuri cu tenta satanista, desi raman socata si nu pot intelege de ce unii ar canta si ar promova raul absolut, sunt fermecata de frumusetea instrumentatiei, a muzicii in sine… Mi-am format un obicei din a asculta Bathory Aria sau Streaks of Blood doar pentru instrumentalul desavarsit, ignorand versurile. Oricum, credinta mea a ramas si va ramane nestirbita.
      Nu-mi sunt necunoscute nici dark-wave-ul, nici neoclassic-ul, nici New Age-ul, nu-mi sunt favorite, dar nici nu le imping deoparte, sunt doar pentru anumite momente cand ma simt intr-un anume fel. Ca oricare alt gen de muzica, dealtfel…
      Stiu prea bine cat de completa, si in acelasi timp incompleta te poti simti. Coincidenta sau nu, alaltaieri ma plimbam cu o amica si discutam despre cat de divin este sa nu te confunzi cu multimea, dar cat de demonic este in acelasi timp sa nu apartii nicaieri. Ma simt completa prin ceea ce sunt. Dar ma simt cu atat mai incompleta prin faptul ca langa mine nu e cineva care sa ma inteleaga asa cum sunt si care sa-mi impartaseasca trairile si gandurile…
      Imi ramane mereu speranta. Ea este acolo, pe undeva. Si va fi a mea. Trebuie doar sa am rabdare si sa cred. Prin suferinta ne obtinem fericirea.

  4. Vendretta spune:

    Eu mi-am pierdut credinta si rabdarea; imi mai ramane fiinta neimpartita de carat in spate pentru totdeauna. Am platit destule lacrimi pentru un strop de fericire care nu mai vine odata…Poate ca tu o sa-l primesti. :)

    • rusoaica spune:

      hei, hei! privirea sus! nu dispera!… De multe ori mi se repeta ca voi primi ceea ce doresc atunci cand nu voi mai dori, cand nu voi mai spera, cand nu voi mai crede… Nu stiu daca e neaparat asa, dar e foarte posibil. Ramane doar de asteptat in liniste si in tacere. Oricum, desi stiu ca nu are vreo relevanta in astfel de momente, daca iti face vreun bine si te ajuta cu ceva, simpatizez cu tine, te inteleg si te sprijin…

  5. Vendretta spune:

    Multumesc! :) Nici eu nu ma asteptam la nimic de la viata cand a aparut ceva ce credeam ca o sa fie altfel. O alta prelungire a agoniei sau o poveste fara raspuns, fara sfarsit, fara explicatii.
    Tu ai sa primesti iubirea, pentru ca ai incredere. Te-am pupat!

  6. Nils spune:

    din pacate ai prezentat perfect cum este inteles goth-ul in ziua de azi.incepusem sa cred ca sunt un nesimtit morocanos criticandu-i pe acei baby-bats care cred ca goth-ul inseamna doar haine negre,bratari sau trupe care nu nici o legatura cu goth-ul

    • rusoaica spune:

      din si mai multe pacate, unele persoane au inteles gresit ce am incrrcat eu sa subliniez aici. Raman doar cu speranta ca nu sunt singura care crede ca ceva e gresit, si ca cineva chiar va trage un invatamant din randurile acestea…

  7. TheKrusher spune:

    imi place blogul tau shi eu sunt gother ,gothic=nihilism,mizantropie,depresie vampiri,natura,cimitire shi dark love ,iti recomand sa asculti tristania e formatia mea preferata sunt gothic pur:),cheers and keep on goth:)

    • rusoaica spune:

      Salut, TheKrusher!
      Multumesc pentru comentariu! In mare parte, ai dreptate in ceea ce ai enumerat ca fiind constituente ale goticului, desi mai sunt si altele. E o subcultura destul de complexa.
      Cat despre Tristania, desi nu e formatia mea favorita, o ascult de cativa ani ;)
      Same to you! Rock on!

  8. TheKrusher spune:

    Salut,ce mai faci lol, asha k im back …dupa ceva ani,am vrut să mai postez dar…numai acum m -am gândit lol,ok so what to say…sunt tot goth dar nu mai sunt nihilist ,mizantrop am renuntat la astea de 2 ani adik tot cred in ideologia goth ,metal dar in nihilism shi in mizantropie nu mai cred adik mai cred dar nu k mai demult.eram f radical acum cativa ani cand am postat up but i m the same .the rage is still there .and with religion…religia tot nu pot scoate la capat.lol.asta nu sa schimbat ,in ultimul an am asc mai mult black decat goth btw but i don t care, shi din cate am inteles u esti religioasă noh eu nu sunt chiar asa .cel mai important lucru for me e ideologia de viata de atati ani…noh ti am zis k nu sunt k u in privinta asta.religia nu prea ma atrage lol.noh in trecut credeam shi eu dar am patit o gramada de chestii in cursul anilor ,chestii ce m au facut sa am o alta viziune in privinta asta…asha k that s all.daca vrei…write me mail ai adresa.salutari din sighetu marmatiei octavian

  9. TheKrusher spune:

    Salut,ti am scris pe mail mai demult,pai…cum vrei,am vb,nu prea stiu ce sa zic mai mult,acum merge iar site ul,scriemi pe adresa aia ce ti am dat o if u want,bye

Leave a Reply