Tuesday, November 24, 2020 01:05

Posts Tagged ‘gothic’

Jumătate otravă, jumătate zeiță

luni, august 24th, 2015

-Domnule, oricine ați fi, salvați-mă! Scăpați-mă de această persoană!
-O persoană atât de minunată?
-Un demon, domnule!… Spuneți că este o ființă minunată… Dimpotrivă, această persoană, pentru dumneavoastră va fi de azi înainte un dușman de temut… Dac-o veți reîntâlni, fugiți… Dacă soarta dumneavoastră vă va aduce vreodată în preajma ei, nu acceptați nimic din ce vă va oferi…
Temeți-vă de paharul de apă pe care vi-l va oferi, de fructul din care va mușca jumătate și vă va oferi cealaltă jumătate, de bijuteria pe care v-ar oferi-o, rugându-vă s-o acceptați!… [...]

Regrete

sâmbătă, august 22nd, 2015

La început a fost sfârșitul.

-Ești bine, domnișoară?
-Sunt moartă, domnule!…

M-am plimbat azi prin cimitir, îmi place să mă așez pe un colț de marmură, să citesc numele, datele, să visez în fața medalionului decolorat înfățișând un tânăr soldat căzut pe câmpul de luptă, pe frumoasa Daniela moartă la naștere sau pe copilașul în dantele. … [...]

Dark shadows

luni, ianuarie 20th, 2014

Mostră de poezie mumoasă, și nu e scrisă de mine :)

Dark shadows move into the night
Hidding themselves from the light
Just like a ghost
With her soul lost
In the morning they run
At night they are having fun

Living deads of the cemetery
Playing around the crematory
Looking at the people on the street
Tickling them at the feet
But the people don’t react
Because they don’t see them in fact
Nor they feel them
Nor they hear them

Because ghosts don’t exist, do they?… [...]

Dimineata gotica

marți, decembrie 3rd, 2013

Dimineți cu ceață, crepusculare, și tot ce mi-ar putea sufletul
iubi, și parcă o cărare de petale albe de nea, și-aș vrea… și
parcă n-aș mai vrea!… Starea aceea de neliniște, când știi că
totul e în ordine, că nu are ce să fie greșit, ce să meargă prost, ce
să ți se întâmple, și totuși te agiți de parcă lumea ar urma să
se sfârșească în aceeași zi, când cerebral îți repeți că totul e
rutinic și cotidian, dar te plimbi de colo-colo, fără un loc de
liniște…
I linger in the doorway
Of alarm clock screaming
Monsters calling my name,
și nu știu cine sunt acești monștrii măcar, să le cunosc vocile, să
le simt intențiile, să le fug din cale și să le scap teafără printre
gheare, și să mă trezesc din coșmarul în care picioarele-mi sunt
prinse în clisă, și nu le pot mișca, și-aș vrea să fug, să mă
târăsc, să respir, să mă zbat, să țip!… [...]