rusoaica

• am redescoperit două din lucrurile ce-mi făceau cândva o bucurie nestăvilită: filmul mut și colecția Stan și Bran. Ohboy,ohboy,ohboy, watch out, rusoaica is happy these days! :) Deci, nu tu CGI, nu tu special effects, nu tu explozii termonucleare, Plain old movie, și unde mai pui că sunt și frumoase! Cât despre Laurel & Oliver, umoriștii mei de suflet. Poate cei mai cei din istoria peliculei. Stand up, stand up, for the champions, stand up! And clap!
• că tot s-a terminat și perioada „Nicolaescu – breaking news” (uhhh, mor când văd cuvintele alea două, cu iz de Cancan), am să-mi aduc și eu umilul meu omagiu: „Gata? Ați terminat cu circul? Mai aveți să vă spargeți capetele pentru averea aia nenorocită? Mai sunt de declarat alți fii nelegitimi? Lăsați monștrii sacri să doarmă în pace, destul geme țara doar de monștri. Punct. M-a dezgustat decizia B.O.R. de a nu oficia o slujbă religioasă. Ptiu! Doar nu ne omorâm noi din atâta, nu-i așa, maestre? Un fleac… te-au ciuruit!”
• de o lună încheiată o tot țin langa cu Freddie Mercury. Unii ar putea să mă întrebe de nu m-am plictisit. Alții că Freddie nu cânta goth. So what?
• ce se compară cu sunetul furtunii și al vântului turbat ce urlă printre plopii înalți? Ni-mic!
• pentru că de ziua mea am primit o carte pe care o aveam deja în bibliotecă („Elevul Dima dintr-a șaptea” – Mihail Drumeș), m-am decis până la urmă să renunț la una din ele. Evident, cea fără dedicație pe prima pagină ;). Și uite așa pune rusoaica mumos mânuțele pe carte, o împachetează fain în celofan de cadouri albastru cu steluțe, legat – evident – cu fundiță roșie (n-are a face că era un șnur de buchet de flori și nu șnur special de cadouri, nu?), de care atașează frumos un bilețel scris îngrijit: „Cu mult, mult drag, oricui folosește! rusoaica”. Pachețel „uitat” mai apoi pe un scaun de metrou. Sper numai să nu pice în mâna unor răi-intenționați, e o bucățică din sufletul meu. Ah, minunat sentiment să dăruiești, fără a oferi posibilitatea destinatarului să se revanșeze sau să privească în ochii binefăcătorului. Must do that again!
• Îmi place să dau peste nas turmei în stil mare. Știu, sunt cinică. Deunăzi eram la un oficiu poștal să expediez niște bani. Coadă enormă, aglomerație peste poate. Vine o bătrânică și roagă să fie lăsată în față, pentru un oarecare neinteresant motiv. Încep comentarii tâmpite din categoria „Stai, mamaie, la rând, că și noi ne grăbim!”. Deși obosită crunt și cu o foame-n glandă de zile mari, rostesc cu un zâmbet numai din colț de buze: „Poftiți, doamnă, în fața mea. Eu nu mă grăbesc!”. Stupefacție! Sacrilegiu! Moarte rusoaicei, cu flăcări și scântei în ochi!  Îmi place să dau peste nas. :)

Șoapte...

comentarii

Tags: frânturi de gânduri, liste, pastile

This entry was posted on joi, ianuarie 17th, 2013 at 8:41 pm and is filed under personal thoughts.... You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.