Friday, March 29, 2024 09:37

Le be de

Am învățat azi să fac lebede origami. Achiziție spirituală de la tanti Irina. Și nu două învârteli – trei plieri – gata lebădoiul. Lebede grațioase, cu aripi în vânt și gât arcuit grațios. Numai bune de lansat în cârd pe apa din cadă și de făcut vălurele cu mâna, să le vezi cum se leagănă. Încă n-am învățat să fac lebăduțe, să înoate șir după lebăda-mamă. Fascinantă, tanti Irina. Deși mi-e șefă directă și are un aer ce intimidează. Rareori surâde, niciodată îndeajuns sa-și arate dinții. Și la fel de rar scoate o vorbă. Mi-a displăcut la început, din lipsă de aprofundare socio-spirituală. Dar, de ceva timp, am învățat să o cunosc. Și e o femeie cum nu se poate mai duioasă. Și aproape la fel de copilăroasă ca și mine, cu toți cei 50 fără un pic de ani. Cu anumiți oameni e așa de adorabil să taci, să asculți și să zâmbești, fără teama de a fi neînțeleasă. Și știe să facă nu numai origami, ci și păpuși hand-made, îi place pictura și are o colecție amuțitoare de fote și ii! I-am arătat mâzgălelile mele – desen în creion mecanic de 0.5 :)) – și m-a flatat spunându-mi că mă irosesc. Păi, eu, să ard cu flacără vie pe altarul creației? Mie una îmi miroase a blasfemie cu tămâie (cine e de acord cu mine, să ridice două degete :)). N-am îndrăznit să-i mai spun că a trecut mai mult de un an de când n-am mai ridicat de jos un creion în scop pur artistic. Dar, cumva, ea m-a simțit. Tanti Irina zâmbește mai mult cu ochii decât cu gura. Am observat de multă vreme că ochii anumitor oameni sclipesc mai mult și au mai multe luminițe decât ai celorlalți. Și-acum observ că toate Irinele pe care le-am cunoscut de-a lungul vieții au esențe de spiritualitate alese. Iar tanti Irina pare să aibă acea empatie de neînțeles pe care rareori mi-a fost dat să o întâlnesc în exteriorul ființei mele. Pare că nu sunt chiar ultima ciudată. What if, what if! :P
Din percepție empatică sau nu, m-am ales cu o zi la serviciu off-duty. Adicătelea, să pun eu mumos lăbuțele pe una bucată creion mecanic, una bucată coală A4, una bucată radieră și multiple una bucată mine carbonice. Și să mă înfățișez dinaintea Măriei Sale examinatoare, cu poruncă de făcut una bucată desen de spirit gotic (cum de-am putut lăsa să-mi scape pe buze această parte a personalității mele? Cum?!!). Fără indulgențe și văicăreli de „Misericordia, signora!!”. Și când stai și te gândești ca eu n-am mai desenat nicicând de față cu altcineva sau la comandă! M-m-mă si-simt ca la e-ex-examene! :) Cu fragment de cântecel nesuferit, vechi de ceva ani, fluturându-mi prin minte: „Să vedem, să vedem, să vedem, să vedem… ce-o să iasă!”

Șoapte...

comentarii

Tags: , ,

2 Responses to “Le be de”

  1. Amina spune:

    aha! te`am prins! eu te`am vazut desenand! Live! :-D

Leave a Reply