Toți puii de lei inspiră sentimente de înduioșare, milă și simpatie, atât timp cât rămân mici, datorită fragilității și gingășiei lor. Aceeași pui de lei însă, odată ajunși adulți, nu ar ezita să sfâșie pe cel ce i-a mangâiat în copilărie. Asta e natura lor, e instictul ce le spune că au devenit puternici și pot hăitui prada așa cum poftesc.
Îmi amintesc perioada de acum 3 – 4 ani, când a apărut pagina de socializare www.facebook.com! Nu eram deja sătulă de mesaje venite cu tonele, zi de zi, asemeni unei mașini de la salubritate ce își varsă cu regularitate reziduurile la groapa de gunoi a orașului, toate conținând același titlu: „Cutărică vrea să fiți prieteni pe hi5”. Trebuiau să iși inceapă deversările și sus-numiții facebook-eri. Mda. Încă un maldăr de mesaje de pus la „spam”. Nu mi-am făcut hi5. Și nici facebook nu mi-a oferit vreo atracție suficient de mare pentru a îmi face un cont. Ca să fiu pe deplin sinceră, nici nu prea aveam habar măcar cu ce se mănâncă și ce face acest facebook. Pur și simplu nu mi-a păsat. Poate, sub zecile de mesaje din partea tuturor prietenilor ce își făceau cont și mă asaltau cu cereri, am evitat încă o dată spiritul de turmă, cel atât de criticat de mine. Acum, da. Recunosc. Am și hi5, și facebook. Ambele, din întâmplare. O.K. – puteți deja să ațintiți cu degetul spre mine și să acuzați. Facebook mi-am creat când am dorit sa downloadez o carte electronică de la o librărie online din România, care cerea un asemenea cont pentru descărcarea produselor. Iar contul de hi5 nici măcar nu l-am creat eu. Mi-a fost creat de o fostă iubită, in timp ce discuta la telefon cu mine și mă întreba ce nume de utilizator doresc și ce parolă să pună la cont. Mi l-a creat ca să poată pune poze cu noi, să le vadă tot netul.
Prea bine. Asta da, bombă, lumeeeeeeee – mi-am făcut cont pe facebook!!! Ieeeeeeeeeeeeiiiiiii!!!!!! Yupiiiiiiiiiiiii!!!
HAI SICTIR! Pe vremea aceea, hi5 era deja în floare, iar facebook era un cerșetor libidinos ce nu știa cum să se mai gudure și ce fund să mai pupe pentru a avea un utilizator în plus. Ar fi fost în stare să țină seama de părerea fiecărui utilizator în parte, numai să nu îi ofenseze și să îi piardă. Pe vremea aceea, Facebook era un cățeluș pufos, cu ochișori mari, triști și umezi, ce implora cu vechea placă „Ia-mă acasă!”, schelălăind lasciv și înduioșător. Ca orice pui de orice. Oho, dar ce de lucruri s-au schimbat de-atunci! Făt-Frumos e minciună comparativ cu Facebook, când vine de crescut într-un an cât China în zece! S-a făcut voinic Facebook-ul nostru, atât de voinic că s-a cam transformat in balaur cu 800 de milioane de capete. Sau, mă rog, cam atâtea se spune că ar avea. Si-adică, hai să nu ne mai dăm după deget, cui pana lui de balaur i-ar mai păsa de-un cap în plus sau în minus, când ai atâtea lipite de trup? Cine mai amenință acum Facebook? DE CINE MAI ȚINE CONT ACUM, Facebook?! Vasăzică, e mare barosan acum, cum s-ar spune mai nou pe plaiurile noastre mioritice. Și dacă barosanul spune: „Să fie Timeline!”, nici Dumnezeu în ceruri nu mai poate comenta. Ce? Cum? Care utilizatori? Așa, și? Ce vor?! Lasă-mă, dom’le’n pace!
Să nu vorbesc de mine, personal. Eu oricum urăsc să mi se impună. Orice. Să vorbesc de milioanele de utilizatori. Pe ei cine îi consultă, cine îi întreabă de vor au ba Timeline? Orice site ce se respectă, cum ar fi Google sau Yahoo, atunci când produc schimbări de funționalitate sau aspect, cer părerea, sau dau posibilitatea de a rămâne la vechea formă. Facebook nu. Facebook e dictator, pentru că știe că poate. Și că nimeni nu poate comenta. Și vrea să arate că poate. Pentru mine, Facebook n-a însemnat niciodată mai mult decât un big SHIT. Cu-atât mai mult acum, a devenit un SHIT de SHIT, pe sistemul băiat de băiat. Pentru mine, Facebook e doar un alt mod de-a demonstra vechea zicală românească: „a uita de unde ai plecat”!
Șoapte...
Tags: Facebook Timeline
true shit..mi-a placut tare mult comparatia cu puii de leu si alte lighioane ;) imi place ,imi place ,imi place ,place ,place :P
asta a fost prima comparație ce mi-a venit în minte și mi s-a părut cea mai elocventă. Nici nu m-am strofocat prea mult sa o găsesc, recunosc… poate din starea de nervi produsă de Timeline :) ar fi mers până și puii de Greuceanu :P
Hug mare, ca să treacă supărarea! :)
apăi, supărarea a trecut, dar iritarea reapare cam de fiecare dată cănd deschid facebook-ul și văd timeline… Dar nu-i nimic, o trece și asta… ce să mai spun că tu ești și colegă de suferință într-ale timeline-ului :D
Lol,that’s true.But anyway,u should write a comic book,Russ!
why should i, dAy? :))