Cu riscul de a deveni similară cu Anticrist pentru unii, am să mă declar și anul acesta Anti-Valentine’s Day, nu că ar fi vreo noutate pentru cei ce mă cunosc. Asta însemnând că nici anul acesta nu s-a întâmplat nimic care să mă facă să-mi schimb părerea (hey, i’m still opened to new things!). Mă simt chiar obligată de ceva ani încoace, cam de pe vremea când am început și eu să realizez că a importa sărbătorile altora și a folosi expresiile, obiceiurile, gesturile și stilul de viață al americanilor nu te face cu nimic mai „cool”, să mă declar voit Anti Ziua Îndrăgostiților și să încerc să conving și pe alții de ridicolul acestei zile (cel puțin din perspectiva românească). Sunt atât de multe lucruri de spus împotriva acestei zile, încât nici nu știu care ar putea fi mai „grav” și ar trebui să capete intâietate. Dar, ca să nu fiu pusă la zid chiar de tot, am să îmi permit o indulgență, și am să spun totuși că nu am nimic cu cei ce aleg să celebreze această zi. În definitiv, că tot veni vorba de americani și democrație, fiecare e liber să creadă ce vrea, să își aleagă singur modelele și să celebreze orice crede că i s-ar potrivi mănușă. Tocmai din această cauză, ceea ce veți citi în continuare este DOAR concepția mea proprie și personală!
Mă consider o persoană destul de religioasă și cu frica lui Dumnezeu. Respect sărbătorile ORTODOXE, pentru că asta am fost învățată să fac, asta au făcut părinții mei și strămoșii strămoșilor mei. Nu aș concepe să comemorez pe sfântul Valentinus Presbiterianul pentru nimic în lume, fie el chiar și creștin catolic (da, această zi comemorează moartea sfântului, deci, unde e motivul de sărbătoare?).
Pe de altă parte, în această zi am pierdut pe cineva la care am ținut enorm de mult și mi-a influențat viața cum nu multe persoane au reușit să o facă de-a lungul timpului. Chiar și cu o conotație extrem de personală, e incă un motiv de a nu vedea bucurie în această zi, dimpotrivă. Ar fi deja suficiente motive pentru a demonstra inutilitatea acestei sărbători, dar când văd pe toate posturile de televiziune isteria în masă generată de această zi, când aud pe toate posturile de radio melodii ce te fac să rămâi cu o stare de reverie chiar și mult după ce te-ai trezit, nu mă pot opri să nu-mi vărs tot „veninul”, chiar cu riscul de a-mi pierde timpul cu acest subiect (încă o dată!). Oh, și-acum să trecem la subiectul care imi face mie cea mai mare scârbă când vine vorba de această zi a îndrăgostiților: partea comercială!
NU învinovățesc comercianții (fie ei marile lanțuri de hypermarketuri sau tarabagii colorați din colțurile de ștrase) pentru bâlciul afișat cu ostentație cu jumătate de lună înainte de această zi. Acest bâlci vinde, și vinde al naibii de bine. Până la urmă, dacă turma cumpără, ei de ce n-ar specula? Consider iubirea cel mai uman sentiment cu putință, e cartea noastră de vizită, a întregii umanități. Ideea de a i se atribui o zi în care să fie celebrată e în esența ei un lucru bun. Și eu iubesc! Și eu aș simți bucurie trăind o zi jertfită acestui sentiment! Dar NU așa, oameni buni! Nu cu papițoi de pluș cât mai înduioșători, nu cu flori oferite o singură dată pe an (evident, în această zi), nu cu declarații de dragoste postate pe site-uri de socializare, astfel încât să poată fi „Ooooh!” și „Uuuu!” de tot poporul pentru c-ai știut să le copii dintr-un loc mai șmecher decât ceilalți, nu cu inimioare de ciocolată oferite de cei ce-și vor pocni valentine-ul a doua zi pentru că n-a încălzit destul ciorba! Am repetat și-am să tot repet până la ultima suflare: URĂSC SPIRITUL DE TURMĂ cu toată ființa! Rusoaica e una singură, unică și total diferită de tot ce-ai avut ocazia să întâlnești vreodată. Mi-e scârbă de cei ce aleargă înebuniți pentru un cadou, de cei ce se plimbă perechi-perechi doar ca să fie „în ton cu moda”, de cei ce parcă sunt în transă! Trezi-ți-vă, românilor!! Sau, dacă tot aveți nevoie de o zi anume în care să vă puteți manifesta sentimentele, căutați prin amintirile voastre (dacă nu le-ați pierdut deja!), sau prin cele ale bunicilor voștri (pentru cei mai tineri, ce n-au avut alternativă în fața acestei intoxicări mass-media): avem și noi, românii, o Zi a Îndrăgostiților! DRAGOBETELE! Cu ce e mai prejos sărbătoarea noastră în fața celei străine? Poate cu cele 17 secole de celebrare ce le avea pe vremea când americanii luau ființă?! Chiar sunteți atât de plini de dragoste încât să nu mai puteți aștepta zece zile, când are loc Dragobetele? Chiar nu vă miroase a plagiat când vedeți „fetițe roz, îmbrăcate în blănițe scurte și cu dresuri 15 den, patrulând prin mall-uri, mestecând gumă și vorbind despre cât de „wonderful” este aceast kitsch și cât de „cool” este să porți gentuțe fake??”
Eu am să mă tot raliez diferitelor mișcări Anti Valentine’s Day (dar nu și Anti Iubire!), am să tot ascult Țapinarii pentru că au un turneu Anti Valentine’s Day, am să îmbrățișez cu mare drag Campania Națională Anti Valentine’s Day, am să comemorez persoana dragă ce-a plecat în această zi și-am să-mi petrec ziua într-un mod cât se poate de normal. Poate chiar am să mă și amuz urmărind șerpuiala gloatei, mai știi? Români, nu uitați să rămâneți români, nu îmbrățișați circul și nu vă lăsați manipulați comercial. Strecurați o floare iubitei sub cearșaf, înainte să se ducă la culcare, cu o zi înainte sau după Valentines Day, doar pentru a fi diferit de ceilalți! Surprinde-ți iubitul c-o prăjiturică (nu neapărat în formă de inimioară) făcută de tine – va fi mai valoroasă decât micile nimicuri fără nici o funcționalitate oferite prin mall-uri! „Tu mă faci să zâmbesc!” va fi mai îndrăgit decât cine știe ce frază cu pretenții, de pe cine știe ce site cu pretenții, scrisă de cine-știe-ce filozof cu pretenții! Iubirea nu presupune laudă, iubirea nu cere program sau programări, iubirea se oferă din nevoie, nu din obligație!
IUBIREA se simte, nu se strigă în fața lumii, dragii mei!….
Asta asa e ca multi isi aduc aminte doar in astfel de zile ca au iubite sau iubiti si ca tre sa le declare iubirea si mai ales ca nu e o sarbatoare a noastra si multi uita ca si noi avem dragobetele…am luat tot de la straini ….pe mine una ma lasa totul rece ….eu una astept dragobetele :*
yeeey, am adepti! bun venit in club! :))) :*
si daca le sarbatorim pe amandoua? se accepta?
Ami, eu am spus deja: fiecare e liber sa faca ce vrea, departe de mine sa impun cuiva orice! Urasc sa mi se impuna, evit sa impun!