Ok, ne-am șocat, ne-am minunat, ne-am încântat și ne-am legănat în dulci sentimente de ceva zile. Și e pentru prima dată de ani de zile când în această perioadă a anului trec peste tristețe. Însă e cazul să revenim cu picioarele pe pământ. Alooo, rusoaico, m-auzi? Cu tine vorbesc! Da, da, cu tine!
Nu mai sunt șocată. Adică, aproape nu mai sunt deloc. Sunt doar într-o exaltare de Goddess-like, pentru că știu că există o făptură siameză acolo, în lume. Și mai știu că mă gândesc continuu înspre acel punct al lumii, chiar și când nu doresc sau nu conștientizez acest lucru. Dacă gândurile bune se adună undeva în Univers, ca să conspire la bunăstarea destinatarului, atunci tare mi-e teamă că are să se înece sub un potop de gânduri duioase. Îmi tot vine în mințișoară mitul Androginului și asceza cu care m-am auto-flagelat ani întregi. Cât de grele au fost diminețile multe-multe în care m-am tot trezit cu gânduri amorfe și nevertebrate. Și cât merită recompensa! Sunt într-o stare de fericire-beatitudine cum n-am mai simțit de exact 11 ani și 9 zile! O singură umbră îmi înnourează orizontul: cum să fac acel pas? Ce furtună într-un pahar cu apă trebuie să pară altora o astfel de frământare! Ce banalizată și diluată trebuie să apar ignoranților! Mă cam dau de ceasul morții pe aici, am momente când îmi încordez sprâncenele într-un arc strâns-strâns și mă îndrept grăbită și hotărâtă spre tastatură, gata, scriu mailul, o fac și se termină odată totul! Dar, scriu și rescriu de zeci și zeci de ori, și fiecare cuvânt mi se pare jalnic și urât, îmi vine să pun radiera pe el și sa-i spun să nu-mi mai apară vreodată în fața ochilor! O cu totul altă poveste când ajung totuși să mi se pară că e ceva care cât de cât se merită, și trebuie să apăs pe blestemăția aia de „Send” button. Până și șoarecul în mână începe să se chițăie, să se zbată și să se împotrivească din toate puterile să ajungă deasupra acelui fierbinte butonaș :)) . Razi, tu, râzi, Harap-Alb, but the princess is in another castle!. Chiar m-am hotărât! Asta e ultima zi când mai amân să iau contact. Now, THAT’S what i call a third degree meeting!
rusoaica
prin ochii mei…
Monday, May 06, 2024 05:02
Cu alte cuvinte…
sa nu faci prostia mea sa tot amani la nesfarsit pana constati ca e prea tarziu… mai bine o infrangere, cand stii macar ca ai incercat!
ce simplu e de spus, Ami… oricum, am să ajung și acolo… cu toată dorința de a menține vraja, cu tot pericolul de a nărui totul, nu mă va lăsa inima să stau cu mâinile în sân. Sunt prea curioasă de fel ca să nu o fac. Doar că am nevoie să ajung la momentul ăla de „fie ce-o fi”, să închid ochii și să încep să merg cu warp 9, straight ahead, engage!
Ia uite unde era intelepciunea pamantului, Amina! >.<
:))))
Rusi, ia-o simplu! Rezolva integrale in minte (sau ce-ti place tie mai mult din matematica =)))))), pune mana si tasteaza mailul, ii dai send si gata. Abia apoi poti sa te trezesti, sa te iei de par si sa urli la luna de greseala ireparabila ce ai facut-o
oh, Lucia, ce de ajutor îmi ești! :)) Just like that, huh?
bucuroasa sa te ajut >)))) acum serios vorbind, eu zic sa nu faci vreo prostie pripita. Acorda-ti cateva zile sa te calmezi de tot. Sa nu mai simti teama. Nu se sfarseste lumea maine. Cand esti pregatita, vorba ta, galaxia conspira.. o sa fie bine, ai sa vezi!
asta gândeam și eu, doar aveam nevoie de o încurajare… mersi mult!
hahaa, rusi is in……. :-))))
Shut up, youuuuuu…!! :”>