Timpule, tu, Timpule, spune-mi! Îți place, Timpule, să-ți râzi de mine, să mă vezi strivită și aruncată prin colțurile tale precum păpușile dezmembrate de copii prea răi? Nu știu de unde acest vals fals pe care ne forțezi să facem piruete, draga Timpule, nu știu de unde sunt atât de deprimată să văd cum ne schimbi, nu știu de unde atâta tristețe să tot caut vina acestei schimbări, în loc să deschid porțile cetății în care m-ai transformat și să las Schimbarea să intre victorioasă!… [...]
Am tot lăsat să picure în trecut dimineți cu aromă de nu știu cine sunt și am uitat ce vreau să primesc. E o durere stânjenitoare să nu poți ghici lângă cine te trezești, să nu-ți poți citi propriile gânduri în pupilele irizate de somn ale celeilalte, să nu găsești pacea mortuară în îmbrățișarea ghemotocului din așternuturi.… [...]
Știu sigur-sigur că trebuie sa aleg ceva, curând. Nu știu încă ce trebuie să aleg, dar e imperios necesar. Știi.. când îți place ceva atât de mult încât îi vine sa îl săruți, sau.. să-l mănânci!…
De o săptămână încheiată tot bat coclaurii Brăilei și Galațiului.… [...]
De nenumărate ori mi-ai șoptit că nu e bine, că greșesc. Eu am plecat cuminte urechea, te-am ascultat supusă și întreaga mea vină s-a transformat în regrete. Acum, doar ceasul ticăie o existență anosta și-n nuanțe de alb și negru. Acum te condamn pentru tot.… [...]
