Thursday, July 25, 2024 13:59

Gărgărițe… Multe, MULTE gărgărițe sub soarele rusoaicei!

N-am mai scris recenzii de film pe acest blog, deși acum stau și mă gândesc că poate ar fi trebuit. Și nu pentru că trec prin această stare de surescitare, de bucurie nebună, de renaștere sufletească. Niciodată nu e prea târziu, sau mai bine mai târziu decât niciodată, orice-ar însemna asta, așa-deci-și prin urmare, am primit de la miss Vendretta recomandarea de a viziona filmul „Under the Tuscan sun”. Titlu nu foarte sugestiv (ce face mare nedreptate filmului, părerea mea!), dar pentru că am spus că mă învârt prin cercuri de încredere oarbă și de credință fără cercetări, here I am, watching the movie. Ignorantă, frate, cu popcorn și toate cele, ochelarii 3D mai lipseau. Credeam că are să fie ceva cheesy movie la care am să râd cu gura până la urechi, dând din picioare ca o.. gărgăriță :)).

Aducem un amendament cu această ocazie Constituției rusoaicei, cel referitor la „nu mai judecăm o carte după titlu/copertă!”, și spunem același lucru despre filme.

Și, prin urmare, am să încep să vorbesc despre acest film de la coadă la cap, ca să prindă contur mai clar în asemănarea lui cu situația mea actuală. Id est, recenta mea cădere în…orice o fi chestia în care am căzut ;)

De la coadă, deoarece există un moment în care actrița principală își pierde pentru o clipă credința, și-ar vrea să sfâșie, să rupă, să spargă, să se sfârtece singură. Îți sună familiar, rusoaico? Nu? Sigur? Bine….

Și-am să continui cu o frază muuuuuult prea răs-auzită de urechile mele de-a lungul vieții. Cică „Îmi pare rău! Să nu fii tristă! Cu siguranță există cineva și pentru tine în lume, care să te iubească și să te merite mai mult decât mine!”. Bla, bla, bla! Însă, te-ai întrebat vreodată dacă ea dorea pe cineva care sa o iubească mai mult, mai rotund, mai merituos, sau nu? Știi tu sigur că nu te dorea pe tine, așa imperfectă cum erai, știi tu că iubirea ta nu-i era mai necesară decât orice altă perfecțiune ce i-o ofereai forțat doar pentru a-i face vânt? Oricum, sunt prea fericită acum ca să-mi stric buna dispoziție cu așa ceva, am vrut doar să… să habar-n-am! :)

Și-am să continui cu o rochie albă fa-bu-loa-să! A se observa faptul că știu să despart corect în silabe și că iubesc și lucrurile albe, deși mi-e neagră și măduva oaselor de-atâta gotic. Tare dragă mi-a mai fost rochia respectivă, tare, tare dragă! Mai am de precizat un amănunt, că tot suntem la capitolul vestimentație. N-am avut ocazia până acum să scriu despre cât de sexy mi se pare ideea ca fata să îmbrace dimineața cămașa partenerului, și… atât :) Mă topesc cu totul când am ocazia să văd astfel de scene. Mai că m-ar face curioasă să și trăiesc una pe viu.. ;P

Am să mai vorbesc despre un pisoiaș drăguț, care toarce și mai drăguț și care seamănă cu Stinky al meu, când era el mititel. Adică, prin vremurile când l-am cules de pe străzi. Și realizez iar din nou again cât îmi lipsește zgâtia mea de pisoi ce nu l-am revăzut de când am plecat din București și care cred că și-a luat nasul la purtare de când nu mai are o mămică în fața căreia să dea cu subsemnatul pentru toate drăcăriile făcute.

Ok. Am cam sinistrat săracii șoricei cu ocazia vizionării acestui film. Care va să zică, s-a revărsat potopul peste ei de-a dreptul, și tare înclin să cred că s-au gândit că Dumnezeu i-a părăsit cu totul de atâtea inundații consecutive, consistente și constante! Primul moment când am simțit nodul în gât prevestitor de bocit a fost la începutul filmului, în fața unei biserici de o arhitectură gotică splendidă. Am zis că o fi ceva momentan și m-am ținut tare. Dar când vezi o femeie ce găsește bucurie în lucruri atât de mărunte cum ar fi mângâiatul obrajilor cu un pui de rățușcă, ei bine, încearcă de te mai abține! Și chiar de piatră fiind, a treia încercare e întotdeauna cea care reușește, așa scrie cel puțin în orice poveste. La mine, a treia încercare a fost momentul de bucurie nebună pe care eroina îl trăiește atunci când are prima noapte de dragoste. Și abia în astfel de momente realizezi că nu numai tu țopăi ca nebuna când te îndrăgostești și dragostea ți-e împărtășită, nu numai tu te rostogolești prin paturi ca o posedată, țipând „Da! Da! Da!!!”, nu numai tu îți vine să iei toate icoanele din casă la pupat și să dai jumătate din împărăție săracilor, drept recunoștință pentru darul divin, nu doar tu te zbânțui pe un dans electro-demențial de bucurie că „you still got it!”, deși îți pierduseși orice speranță.

Când ai ocazia să observi ceva atât de propriu, de personal, de caracteristic, din exterior, interpretat de altcineva, cam ai un șoc, ți se pune un nod în gât și nu-ți vine să crezi cât de ridicol de frumoasă e bucuria umană, cea neplanificată, necontrolată. Și mai ai un șoc când realizezi că tu însăți ai o astfel de bucurie de vreo două-trei zile, fără să fii încă sigură dacă e cazul să te bucuri încă, sau să o lași mai moale, căci intuiția feminină mai dă și greș, câteodată..

Și-apoi, un fragment de gând: „What is it about love that makes us sooo stupid?”. Chiar așa! Ce ne face atât de prostuți când vine vorba de dragoste? Și de ce simt de fiecare dată că vreau să rămân la fel de prostuță (în privința ei alone, a dragostei!).

Am mai aflat un lucru despre italieni și limba italiană, deși tot având atâtea legături cu această țară, ar fi trebuit să știu deja. În italiană, traducerea literară a frazei „a da naștere” – „dare alla luce” – înseamnă „a da luminii”. Ce metaforă superbă! Dare alla luce! Aș putea rosti o zi întreagă această frază și m-aș topi mereu de dragul rotunjimii ei!

Și-am izbucnit de-a dreptul în plâns la scena căsătoriei, a schimbului de inele și a împărtășaniei, găleți de lacrimi aspersate ritmic :)) dar aveam toate motivele, nu mai râdeți, urmăriți filmul și pe urmă mai discutăm! Hm!

Și când spuneam că e gata, când mă ștersesem la ochi, când mă gândeam ca tot omul că acțiunea e gata, vine ultima fază a filmului, cea cu un bătrânel (vai, ce privire tristă avea!) ce face un gest atât de simplu, și care îmi răscolește atât de multe! Un gest oarecum asemănător trăit de mine cu vreo 8 ani în urmă, ce m-a impresionat la fel de mult ca flash-ul ce l-am avut acum, privind acest gest simplu de a duce mâna la chipiu și a zâmbi!

Nu în cele din urmă, să crezi în tine și în prostiile în care crezi tu, până ce toți cei din jur exclamă convinși: „Și totuși, se învârte!”, până ce totul se adeverește. Să ai răbdare și credință. Ceea ce eu am din plin acum. :) Imagine evocată de apa ce începe să curgă după o groază de timp în care ai fi crezut că e totul înfundat. Și subliniată de o altă frază genială, că tot mi-am construit eu pod de bucurie peste tristețile mele, și-acum aștept doar să sosească sconosciuto amore mio: „Between Austria and Italy, there is a section of the Alps called the Semmering. It is an impossibly steep, very high part of the mountains. They built a train track over these Alps to connect Vienna and Venice. They built these tracks even before there was a train in existence that could make the trip. They built it because they knew some day, the train would come!”…

(P.S. Pare că nu am noroc când vine vorba de a găzdui acest site web și de a-mi asigura provideri pe gustul meu. Îmi cer scuze anticipat pentru eventualele neplăceri cauzate cititorilor, este posibil ca acest blog să fie din nou închis pentru câteva zile – sper cât mai puține! -, și din tot sufletul chiar doresc și sper ca acestea să fie și ultimele! Dacă va fi cazul ca acest blog să fie offline pentru câteva zile, mă puteți citi la adresa alternativă de blog http://rusoaica.blog.com – care este prima mea tentativă de a scrie. Adresele sunt foarte asemănătoare și ușor de memorat. Once again, sorry, și ne revedem curând ;D )

Șoapte...

comentarii

Tags: , , ,

6 Responses to “Gărgărițe… Multe, MULTE gărgărițe sub soarele rusoaicei!”

  1. Vendretta spune:

    Katherine a devenit reperul meu de eleganță și bucurie. Am văzut filmul ăsta de vreo 2-3 ori, însă abia acum, după încă o vizionare, i-am descoperit sensurile profunde. Probabil pentru că eram într-un moment de răscruce și simțeam nevoia de a-mi aminti că pot fi singură fără a mă simți așa.
    P.S: Cred ca o s-o bat pe Frances la reacții în ziua în care-mi voi întâlni sufletul meu complementar. ;)

  2. rusoaica spune:

    credeam ca numai eu am mania de a revedea obsesiv filmele favorite..
    iti doresc toata bucuria pentru acea zi cand ai sa-l intalnesti..

  3. Vendretta spune:

    O să ai și tu bucuria de a citi despre asta și cred că nu va fi prea îndepărtată acea zi. ;)

  4. rusoaica spune:

    Uf! Ma faci sa ma emotionez..
    Sa inteleg din acel „nu va fi prea indepartata acea zi” ca l-ai cunoscut deja? :P

  5. Vendretta spune:

    Intuiția mi-a zis că ai să mă întrebi asta.:)
    Sincer, nu știu dacă l-am cunoscut sau nu, e posibil să fie cineva din apropiere pe care să nu-l fi considerat vreodată adecvat. Mă simt, totuși, destul de aproape de acel moment și asta pentru că mi-am restabilit obiectivele, pentru că m-am schimbat și nu mai am îndoieli. Nu mai e niciun obstacol în calea dragostei adevărate…

  6. rusoaica spune:

    niciodata n-am subestimat puterea intuitiei feminine. Aproape ca si mie imi iese uneori;)
    Nu e nevoie sa mai spun cat imi doresc sa fii fericita, langa oricine ai fi..

Leave a Reply