Dragă Statule Român în general și Organ al Legii în particular,
Am ajuns la concluzia că you suck big time, și nu vorbesc de Chupa Chups. Că îmi oferi mie, r., marfă de proastă calitate sau vrăbii de pe gard. Să explic un pic, pentru înțelesul mătăluță: de curând am avut „plăcerea” de a da nas în nas cu tine, doar pentru a îmi demonstra că ai o memorie matusalemică și a pune frumos trei punctulețe echidistante între literele QED în ceea ce privește sintagma „legea e lege, chiar și după două ere glaciare”. Pentru că doamna inspector nu mișcat, nu explodat, nu mirosit ciudat, nu tunat și fulgerat, am trecut cu vederea. Și aproape ne-am împrietenit, deși mi-am adus aminte când am mai avut nevoie disperată de tine în vreo două rânduri de-a lungul vieții și, pardon de expresie, te-a cam durut în fundul devenit obez pe conținutul portofelului meu și al altora ca mine. Îți permit chiar indulgența de a trece cu vederea sictirul și greața funcționarelor tale când vine vorba de schimbat un buletin, de eliberat un pașaport ori cerut un cazier. Pentru simplul fapt că aceste activități sunt total nemandatorii, sunt privilegii pentru noi și sunt opționale. Îți permit chiar indulgența de a avea beri în program pe fondul amenzilor solvate câteodată-mai-des cu „hai, șefu’, nu rezolvăm și noi problema?”. Și-ți permit chiar indulgența de a avea tulburați din categoria Jandarmului Turbat, ce împarte dreptatea vânătăile cu dărnicie și înfruntă de-a valma necredincioșii ce îndrăznesc să iasă în stradă, fie ei vinovați sau nu.
Nu spun nimic nici legat de faptul că tu ai angajat în ultimii ani atâția agenți ultrasecreți, comunitari, urbani, locali, etc, nici nu-ți discut gusturile tale dubioase în criteriile de alegere a acestor 007. Nici măcar când coeficientul de inteligență doboară orice record la categoria „creier de alună”, căci, jurat văzut cu ochii mei agenții tăi ascultând B.U.G. Mafia cum dădea din „suflet” pentru ei. Sincer, eu n-am cerut nici în cele mai mari coșmaruri atâta securitate. Ia fii antenă (mă urmărești, Marcele? Scriu de la Brăila, scurt!): care va să zică, securitatea e un bun public, deci direct plătibil din Visteria statului, alimentată din birul plătit de noi fanarioților. Care Visterie are un fond al naibii de limitat (cercetări recente înclină balanța spre 80% buzunare proprietate privată guvernanți/senatori, 20% servicii publice și altele), și pentru a umple punguțele surplusului de angajați, ai luat din alte punguțe, uneori de doar doi bănuți. Cum ar fi sănătatea ori educația. Alegeri tare proaste, dar treaba ta, nu mă bag.
Și dragă Statule Român, eu trec zilnic pe lângă parcarea unui supermarket amplasat mai între blocuri, în care vastă parcare se tot fofilează mai nou niscaiva agenți de poliție comunitară (și zău că-i înțeleg! Comunitar => în mijlocul comunității) ce desfășoară următoarele activități prin care mă protejează pe mine, r., proaspătă și tânără plătitoare de biruri: stat și bronzat cu burta la soare pe capota mașinii, dormit de înfrumusețare și/sau siestă, băut bere și ascultat lăutari/maneliști/alți guriști, chinuit pisicuțele homelesse, bătut mingea la o miuță, zbierat și intimidat copii nevinovați în joaca lor, ce au ghinionul să pice prin zonă, socializat (nevirtual) cu găștile anexe oricărui bloc, își aduc iubitele din dotare și petrec timp de calitate împreună, ori în lipsa unor astfel de dotări, agasează domnișoarele pasagere, sătule până în gât să tot fie claxonate și pisicite și păpușite și fluierate și scanate posterior de organul mândru nevoie-mare de hârbul Logan din dotare. Care Organ nu se auto-sesizează de sesiunile constante de „fără număr, fără număr, fără număr” din fiecare miez de noapte de la blocul vecin. Pentru că, înțeleg, sunt și ei oameni, trebuie să doarmă. Deși Organul n-ar trebui să doarmă. Mai ales noaptea….
Din neînsemnata mea minte, gândesc eu că mai practic ar fi să fie plătiți stând acasă. Nu e deloc rentabil să vii la prestarea serviciului a cărui principală activitate este privitul mereu la ceas, să treacă timpul. Cred că avem o problemă, dragă Huston. Pentru că pe Organ nu-l verifică, evaluează, analizează, despăduchește nimeni. Și pentru că nu există un contract semnat între mine, beneficiară a bunului „securitate”, și onor-dom’ jandarm mâncător de onorariu și semințe, contract cu clauze de nerespectare, de reziliere și tot restul tacâmului.
Deci, dragă Statule Român, eu mulțumesc din suflet de-atâta securitate. Și zic și săru’ mâna. Și-aș mai spune eu câteva, că poate ai avea ceva de învățat. Dar nu mă ridic eu la acest nivel. Eu tre’ să-mi văd de plătit taxele și de ascultat fluierături și pisiceli prin parcări….
Cu respect, r.
Șoapte...
Tags: Lege și Ordine, Organ al Legii, Poliția Comunitară, Poliția Română
