Mi-aduc aminte, acum că s-a terminat cu la dolce vita loverșilor, de meme-ul ăla cu Sean Bean. Da, da, ãla cu „Brace yourselves!”. De ziua îndrăgostiților, mă refer, nicidecum datorită potopului de iubire și inimioare ce ropotește pe pământul transformat pentru o zi în paradis. Și-am auzit că la câțiva ani după Revoluție, cam pe când Jackson leșina gagicile în București, ce cool era sentimentul ăla de libertate și dorința aia de a-i copia pe americani, cel puțin pentru români, popor abia slobozit de sclavia hidrei comuniste. Mai apoi a venit cealaltă avalanșă, cea antagonistă, a celor anti. Era din ce în ce mai la modă sa faci pe naționalistul și patriotul ce nu-și vinde țara, tradițiile și cultura pe doi lei dolari americani. Era chiar semn de distincție, cultivare, uite un om inteligent, care vede dincolo de gloată. Și-mi aduc aminte de o plimbare prin Herăstrău de acum ceva mai mulți ani în urmă, de un Valentines Day friguros și de doi tineri pe o bancă, amorțiți de frig. Ea se lipise de el, cu mâinile băgate în mâneci, iar el, cu respirația întretăiată, o întreba: „Liliano, mă iubești?”, la care fata, fără uimire, fără bucurie, fără nimic, a răspuns „Da, te iubesc și pe tine”.
De vreme ce românii sunt un popor sărac, cine are dreptul să ridice primul piatra pentru că se gândesc la dragostea ce trece prin stomac, fără să ne gândim la perversiuni? Să vină mai întâi cariera, banii, mașina, casa, portofelul dolofan, și pe urmă dragostea. Le-a ajuns să zâmbească îndrăgostiți printre mațele ce chiorăie de foame. Cât Bamboo e-n floare, nu mai merg nunțile la Căminul Cultural.
Nu prea mai au șanse cei ce nu reușesc să se adapteze. Evoluția speciilor. Extincție. Exterminare. Dacă zâmbești tâmp când afli prețurile diferitelor kitsch-uri de inimioare, lănțișoare, perne și alte pufoșenii, și dacă pleci resemnat, gândindu-te că vei găsi altceva, mai ieftin, dar mai de impact, ești ușor mâncat. Cam până la gât, mai exact. S-ar putea să te trezești că Valentine-ul următor îți va scrie din Paris, din vacanța oferită de celălalt, mult mai adaptat.
Ne transformăm pe an ce trece într-o țară de inculți, de șmecheri și de leneși. E de ajuns să te uiți pe failbook la câte share-uri are fiecare poză cu citate ori declarații de dragoste. Cu miile. De parcă românilor li s-ar fi terminat deodată cuvintele de duh, și că fratele Valentinului, Cupidonul, este incult și cu dizabilități. Atât de handicapat încât dragostea provocată de săgețile lui nu mai parcurge trepte, ci urcă direct cu liftul, ori pe rampa specială, cu o viteză amețitoare. Dacă generația Bieber-Cyrus ar scoate un pic capul din televizoarele ce colcăie de emisiuni din categoria „te-am văzut, te-am plăcut, ce rămâne de făcut?”, ar observa că tot mai mult sunt îndemnați să sară peste pașii firești și armonioși ai ființei și că principalul scop al dragostei nu este acela de a umple cavități.
Când Pentium IV a devenit istorie sau coteț de căței, când mâine se lansează Windows n-șpe, n-ai cum să nu te lași dus de viteza amețitoare pe care a luat-o viața. Adios, vremuri când băiatul dădea târcoale fetei luni sau chiar ani (dacă și armata era inclusă în pachet) înainte să îi fure un sărut! Acum, la un click distanță pe mobil, poți vedea și cum se face dragostea cu totul, chiar dacă abia îți mijește mustața. Și toată lumea te îndeamnă inconștientă să te maturizezi prematur cu guma care, uneori, eșuează să șteargă sifilisul. De ce să urci trepte, când poți zbura în vârful scării într-o singură zi? Ca lup moralizator, îndrăznesc să afirm că adolescenții habar n-au cât de enorm pierd grăbindu-se în galop spre acea primă noapte de dragoste. Nu-i condamn, însă; cum naiba să te păstrezi când multimedia abundă de pornografie, toată lumea acționează de parcă ar fi sclavii sexului, iar filmele de adolescenți din categoria American Pie te fac să arăți ca un retardat dacă ai ajuns la majorat fără să fi înmuiat penița? Și nimeni nu le spune acestor copii cu suflete frumoase că a face dragoste nu e ca și cum te-ai spăla pe dinți, să schimbi periuța dacă cea pe care ai încercat-o e prea aspră și-ți face gingiile să sângereze. Material a-ntâia pentru știrile de la ora cinci, pline de violuri, depresii, sinucideri, sarcini nedorite, boli venerice, și familii dezmembrate, și adolescenți tot mai bătrâni și mai zdrobiți, și părinți tot mai insomniaci. Prin cine știe ce minune, cu toate că am căzut în aceeași plasă, eu am ieșit teafără din adolescență. Nu mi-o regret, dar nici nu pot să nu mă întreb cum ar fi fost dacă…
Poate că dragostea asta aducătoare de fluturi în stomac, floarea asta rară cu parfum suav ce ne încețoșează privirile și mintea, ar trebui să însemne mai mult decât clipele pentru un pahar de Cico la dozator, mai mult decât o șaorma cu de toate la colț de bloc, mai mult decât o cafea cu lapte la minut.
Și cu mult mai mult decât o lacrimă și-o clipă de durut!
Șoapte...
Tags: dragoste, iubire, Sfântul Valentin, trenul personal
