Friday, March 29, 2024 11:54

Tentație

Au tot trecut clipe, au tot căzut secunde din acele grele de așteptare și teamă-mi e să nu mă opresc din măcelărit vise duioase. Să nu mă cuprindă în îmbrățișarea lor înspumată! Să nu mă împresoare cu săruturi dantelate de albeața dinților! Să nu rămân hipnotizată de năluca vechilor amintiri, ascunse între flori de mai! Două ploi și-o vară s-au mai scurs de când am uitat să mai găsesc refugiu în brațele tale, să mă ascund în fața vlăguirii iscate de zbuciumul și pudoarea mea. Dacă ai fi putut auzi strigătul meu mut în care mă rătăceam privind spre tine, dacă l-ai fi auzit! Mai stai, nu pleca! Mai stai…Tu ești tot ce mi-e mai drag! Știam din apăsarea unei nopți albe că e prima și ultima dată când te voi mângâia cu privirea. M-am pregătit cu flacără mocnindă pentru acel pământ sfânt de sub pașii noștri, pentru secundele înghețate în timp cât vom fi pășit alături. Le-am dorit gravate în țesătura sufletului, până în ultima sistolă, pentru că știam că nu există vreo cale de întoarcere. Eu nu ți-am învățat cântul sufletului, tu nu mi-ai înțeles glasul inimii și poate aș fi putut încerca să-ți mângâi obrazul cu vârful degetului, și poate ai fi putut încerca să înțelegi între vălătucurile de voință frântă. Nu e vina ta că mai zâmbesc doar în somn. Nici n-aveai cum să știi că tu erai puterea mea. Printre primăvara ce năvălește tot mai impunător, visele mele se frâng. Iarna se retrage înfrântă, eu înțeleg că nu va mai exista o cale de întoarcere. Mi-e dor de tine!

Mi-aș fi dorit să-ți fi șoptit măcar Adio! Cu jumătate de tremur sufletesc, aș fi știut că noi ne-am despărțit. Însă cum să desparți ceva ce n-a fost niciodată al tău? Ești prima ninsoare ce cade în mine și-mi alină rănile presărate de obuzele speranței deșarte. Și-mi e atât de dor de tine!

Șoapte...

comentarii

Tags:

Leave a Reply