Friday, March 29, 2024 11:39

My butterfly!

Butterfly Nebula

Butterfly Nebula

Pentru cei ce mă cunosc, nu e un mister că astronomia e una din iubitele mele de suflet. NU astrologia. Astronomia, cea cu cifre și ecuații de matematică abstractă avansată, cea cu fizică și chimie, și multe altele. Sunt făcută din praf de stele și în praf de stele mă voi întoarce, dar până atunci, călătoresc printre ele. Și sunt atât de multe colțisoare frumoase în Universul ăsta mare, ce numai eu le știu! Eu merg des pe Mercur, când e iarnă pe la noi. Doar pentru că acolo e mai cald*.
Pe Venus mă duc numai când mi-e dor de cei dragi, pentru că e planeta iubirii. Mai stau uneori cocoțată pe o margine de inel Saturnian, bălămbănindu-mi picioarele în gol, când sunt plictisită. Mănânc înghețată neptuniană, iar peisajul e magnific. Saturn e feblețea mea, pe-aici, prin curtea școlii. Îmi place cum se văd cele trei stele frumos aliniate din centura Orionului**. Și cloșca cu pui, deși cloncăne cam gălăgios. Constelația mea favorită e Lebăda*****. E grațioasă și își întinde aripile asemeni unei cruci pe un sfert de Cale Lactee. Uneori am impresia că e crezul meu. De mă simt slăbită sau dezorientată, e de ajuns să o privesc, și știu că ea și-a întins aripile deasupra mea și mă apără. Nu-mi place Steaua Polară. Prea e îngâmfată. Și-adică de ce să se învârtă tot cerul în jurul ei, iar ea să stea nemișcată? Nici măcar nu e o stea mai acătării, mai strălucitoare, sau mai albăstruie, roșiatică, ceva.. Săgetătorul îmi place numai iarna, că e zodia mea (sic!), că sunt născută în decembrie, și că el se arată numai în perioada asta a anului. Mai îmi place și cometa Halley, pentru că am „văzut-o”. De ce cu ghilimele? Păi, pentru că eu am pasiunea astronomiei de la tatăl meu, care își construise o lunetă mai performantă prin 1986, când eu aveam doi anișori, doar pentru a o vedea. Și care tată mi-a povestit că m-a luat în brațe și m-a pus să îi văd și eu frumusețea, iar eu dădeam din mânuțe ca o rățușcă fericită. Eu nu-mi mai amintesc, iar pe Halley n-am s-o mai apuc***, dar e în sufletul meu ca primul contact cu astronomia și cerul, și undeva, printr-un colțișor de creier, amintire prăfuită.
Mulți ani mai târziu, vreo 12 chiar, mi-am construit și eu propria lunetă și chiar și un telescop. Oglinzile cosmetice concave sunt acum pe toate drumurile, eu însă mi-am șlefuit-o pe atunci pe a mea manual, din sticlă groasă, cu praf fin-fin de piatră udat cu apă. Șapte luni am muncit la ea, am argintat-o cu propriile substanțe chimice (mi-e dor de laboratorul meu chimic, ținut pe balcon, și uneori, prin dormitor – iartă-mă, mămico, pentru arsurile de acid azotic din mochetă, perdelele pătate definitv cu clorură ferică sau vecinii speriați de lumina orbitoare a oxidului de titan, etc, etc) și i-am construit montura, doar pentru a obține o imagine spălăcită a Andromedei sau a craterelor Lunii. Dar era făcută de mine! Luna m-a învățat că și chipurile urâte și ciupite de vărsat de vânt pot fi atât, atât de frumoase și drăgălașe; m-a învățat să văd frumosul în tot ceea ce alții ar considera urât și imperfect!
Dar iubita mea absolută din întregul cer nu e Luna. Îmi pare rău pentru ea, ar fi fost o candidată ideală la titlul de regină a inimii mele, dacă n-ar fi fost atât de comună și de împărțită de toți. Regret, draga mea, vezi tu, mie-mi plac lucrurile unice și strict numai ale mele.
Iubita mea cerească e o nebuloasă planetară ce mi-a fost descoperită de o altă iubită (cea pământeană, de astă dată) prin 2001. Pe cer, nu se vede cu ochiul liber. În cataloage e nedrept numită „NGC 6302”. O serie și-un număr, that is. Iar numărul celor ce habar nu au măcar de existența ei e copleșitor! Cu-atât mai bine pentru rusoaica! I-am găsit o denumire mult mai frumoasă și poetică: Nebuloasa Fluture****. Fluturele meu spiritual și celest. În jurul ei, stele sclipicioase s-au adunat să-i cânte o melodie de dragoste și dor, de suflet de rusoaică tristă și singură. Ea știe cât o iubesc și cât de specială îmi este. Și mai știe la orice întâlnire să-și pună rochițe fabuloase de dantelă verzuie și roșie, cum nimeni n-ar putea avea.
Are piept mic, cum îmi place mie, și mijloc îngust de tot, de viespe parcă, și șolduri late, rotunde și voluptoase… Cum să n-o iubești? Cum să n-o divinizezi?……

* – temperatura medie la suprafața mercuriană este de 179 de grade Celsius…
** – centura Orionului Constelația Orion
*
** – Cometa Halley trece pe lângă Soare o dată la 76 de ani…
**** – Butterfly Nebula (NGC 6302) poate fi găsită pe cer la coordonatele: ascensia dreaptă – 17h 13m 44.211s; declinația – -37° 06′ 15.94″
***** – constelația Lebăda (Cygnus) Cygnus_2006-10-21_1_PS

Șoapte...

comentarii

Tags: , , , , ,

Leave a Reply