Wednesday, December 04, 2024 12:48

Mi-e DOR!

  • Mi-e dor să-mi mai fie dor așa cum îmi era odată, parcă mai puternic, mai cald, mai rotund, parcă și cu mai multă ardoare. Sunt subiectivă, știu, dar parcă mă afund în criptă tot mai mult și simt tot mai estompat totul, parcă îmi pierd sufletul și simțurile, și parcă nici emoțiile rele nu mai sunt ce obișnuiau să fie. Oare cât va mai dura până ce capacul va fi pus și nu va mai fi rămas nimic de simțit și cugetat, când nu va mai fi fost nimic de înfiorat?
  • Mi-e dor să mai fiu frivolă, să mă mai copilăresc, să mă alint și să mă destrăbălez. Mi-e dor să mă comport mereu de parcă aș fi singură pe planetă și nimeni n-ar mai fi în jurul meu…
  • Mi-e dor să nu-mi pese, mi-e dor să trec pe lângă, nepăsătoare, mi-e dor să mă gândesc și la mine, mi-e dor să am doar propriile mele dureri și probleme. Mi-e dor să fiu ignorantă și inertă…
  • Mi-e dor să fiu proastă, să nu pricep nimic, să nu mă amărăsc de tot ce mă-nconjoară și e nedrept, și e crud, și e inuman, și e nesimțit. Mi-e dor să mă pasioneze toate prostioarele irelevante.
  • Mi-e dor să mă reintegrez într-o țară incultă, lipsită de griji metafizice, de evoluție spirituală sau de orice gen. Mi-e dor să mă complac în anonimatul irelevantului.
  • Mi-e dor de mine, cea care nu se temea de oameni. Mi-e dor de mine, cea care nu știa că oamenii pot fi ucigași, că pot face rău gratuit, că pot găsi plăcere în a mutila și ciopârți alte suflete naive! Cea care plângea cu ochii mari când prădătorii se ștergeau de sânge pe ghiare și întrebau cinic: „tu pe ce lume ai trăit până acum, drăguțo?!” Cea care în naivitatea și prostia ei s-ar fi dus umilă și naivă să privească tigrii în ochi și să-i întrebe „dar de ce?”… Mi-e dor să mai pot arde o pereche de palme tigrilor, măcar așa să li se mai înroșească obrajii…
  • Mi-e dor de mine, cea care credea în lume, în bunătatea umană, cea care avea încredere că oamenii sunt buni în esența lor. Cea care credea că oamenii pot fi schimbați în bine. Care credea că oamenii doresc cu toții să evolueze, să fie mai buni!
  • Mi-e dor de mine, cea care cunoștea ironia doar ca înțeles literar, care nu cunoștea cinismul și prudența. Cea care acorda 100% încredere oamenilor noi întâlniți, cea care se atașa imediat de oricine.
  • Mi-e dor de mine, cea care n-ar fi lăsat cuvinte nespuse, cea căreia nu i-ar fi fost greu să-și vorbească inima, cea care ar fi adormit liniștită ca un fulg, și n-ar fi stat cu ochii țintuiți în grindă până dimineață, șoptind acele cuvinte umbrelor imaginare..
  • Mi-e dor de mine cea care avea puterea și energia să nu accepte, să se revolte, să revoluționeze și să schimbe. Cea care nu accepta nici o dogmă, cea care nu suporta standardele oarbe și goale, cea care CREDEA cu adevărat că dacă ar dori, ar roti pământul invers de una singură și ar muta munții din loc de dragul celor dragi. Eventual ducându-se la ei și rugându-i frumos și sclipicios din gene: „Domnule Munte, am și eu o rugăminte mare-mare, îmi faceți și mie o favoare, pretty please?”
  • Mi-e dor de mine, cea care ar fi sfâșiat cu dinții pe oricine s-ar fi apropiat de un fir de păr al celor la care țineam. Cea care s-ar fi sacrificat de dragul bunăstării fizice, morale ori sufletești a celor dragi și iubiți.
  • Mi-e dor să spun mereu că mai rău de atât nu pot decade. Și mi-e ciudă, tare ciudă să constat că am capacitatea asta oribilă de adaptare, mi-e ciudă să constat mereu că se poate și AȘA!
  • Mi-e dor și mă oftic să văd că oamenii mă tot confundă unei sfinte, unei persoane bune, unui umăr pe care se poate plânge, unui punct de sprijin, unui ajutor. Mi-e ciudă și mă oftic să știu că aș fi putut fi însutit mai mult ceea ce ei cred că sunt. Mă oftic să fiu confundată cu ceea ce aș fi putut să fiu. Mi-e ciudă să fac doar atât cât fac!

Șoapte...

comentarii

Tags: , , ,

2 Responses to “Mi-e DOR!”

  1. Vendretta spune:

    Așs doruri triste te apasă? Nu te poți opri din a încerca să faci, să fii, să crezi mai mult.

    • rusoaica spune:

      pe mine un singur gand trist ma bantuie continuu, si tu stii care e.. din el iau nastere toate celelalte ganduri si tristeti, ca cele de aici.. Oricum, e doar ceva momentan, zilele astea planf si ma razvratesc pentru ca am avut ghinionul de-a intalni oameni ce fac rau sa le fie lor bine, care ranesc din placere.. Va trece…
      Si nu, nu ma pot opri. Ma frang momentan, but its my nature, after all. Cu atat mai mult cu cat altii depind de mine…

Leave a Reply