Am o prințesă. Am mai vorbit despre ea. Andreea. Fetița unor buni prieteni, a cărei „dădacă” neoficială sunt de câțiva ani, asta când mai am ocazia să mai ajung prin Brăila. Andreea are aproape 8 ani și este o domnișorică în adevăratul sens al cuvântului. Îi place să se alinte, să fie cochetă și să clipească des-des din gene, în timp ce-și duce mânuța la nas și flutură din degete. Când aude că voi ajunge în Brăila, începe să țopăie de bucurie. Rusoaica la Brăila înseamnă plimbat cu rolele prin parc, înseamnă plimbat pe faleza Dunării, jucat cu păpușile, experimente culinare și, cel mai important, înseamnă fotografii multe. Andreei îi place să râdă dezinvolt în fața camerei, și, jur, are un zâmbet fermecător! Pentru că a fost cuminte și a luat premiu și coroniță la sfârșitul clasei I, aseară i-am promis că am să-i realizez un desen în creion. Lucru mare să-mi înfrâng timiditatea de a desena în prezența altora, dar pe deplin meritat. Ședința s-a derulat, în mare, după următorul grafic: „Andreea, stai nemișcată, te rog!”. Andreea țopăie și zburdă în jurul meu de încântare ca o albinuță. „Oau, cât de frumos eeeee! Mami, uite cât de frumoasă mă desenează!” :)
Șoapte...
Tags: Andreea, desen in creion, portret
Buna, Rusoaica!
Felicitari pentru blog, scrii foarte frumos. Am vazut, de asemnea, si desenele. Dintre toate, preferatul meu e cel cu ingerul. Este cel putin interesant ceea ce ai vrut sa surprinzi acolo.
Succes in continuare!
A.
multumesc foarte frumos pentru cuvintele frumoase, si ma bucur ca iti place „creatia” mea. Te mai astept :)