Friday, March 29, 2024 10:13

Alba ca zăpada și cei 111* nanopitici

A fost o data ca niciodată, pentru că dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit, o crăiasă care își dorea o fiică. O fiică roșie în obraji, cu pielea albă ca zăpada, și părul negru ca pana corbului. Pe sistemul „decât deloc, măcar două din trei”, dorința i s-a îndeplinit: fiica i s-a născut cu obrajii ca doi bujori și pielea albă ca zăpada. Era însă atât de blondă, încât primul lucru pe care l-a făcut în viață a fost să se apuce să sugă un nasture de la cămașa de noapte a crăiesei, în loc să se alăpteze la sânul matern. Mereu înfometată astfel, fata crescu subțirică și mlădioasă ca un fluturaș. Dar pe măsură ce anii treceau și Alba ca zăpada, cum o botezaseră părinții, creștea, copila se făcea tot mai frumoasă, iar crăiasa devenea tot mai geloasă pe frumusețea ei. Timpul trece ca vântul și iată-ne în zilele noastre……….
„Cine este cea mai frumoasă din țară?” tastă crăiasa, și apăsă pe butonul „I’m feeling lucky”. Răspunsul Oglinzii Fermecate™ Google © 2012 fu prompt: ”ești mai frumoasă decât Leelee Sobiesky, Jennifer Lopez, George W. Bush, Britney Spears și Elena Ceaușescu la un loc. Dar tot Albă ca Zăpada este mai frumoasă.” Crăiasa scrâșni din dinți trifazic și exasperată, îl contactă pe messenger pe pădurarul Jenică: crăiasa messenger Jenică ajunse rapid, scrâșnind frânele Ferrari-ului său roz cu inimioare, ultimul răgnet.
– Vreau să o iei pe Alba ca zăpada, s-o duci la mijloc de codru des, unde păsările ies, din frunziș de aluniș, și să mi-te-ntorci doar cu inima ei, ovarul stâng și alte organe interne la alegere, fără intestine. Înțelesu-m-ai?
Jenică, ascultător, se duse în camera prințesei, o ajută să îmbrace chiloțeii tanga albi, Versace, îi trase rochia albă și îi încheie șireturile adidașilor Nike originali și, luând-o de mână, plecară la codru des.

***

 -Știai că zero scoate cele mai frecvente 99 de pete? întrebă fata.

 -Nu, nu știam, chicoti vânătorul, care își pregătea tacticos cuțitul în spatele fetei, ascuțindu-l pe o piatră. Cine s-ar fi gândit că cea mai bună metodă pentru a ține ocupată o blondă este să îi dai să citească un ambalaj de detergent rătăcit prin pădure?

 -Scoate chiar și petele de cărbune! spuse Alba ca Zăpada.

 -Da, sigur, de petele de cărbune trebuie să te ferești! chicoti pădurarul Jenică, apropiindu-se de prințesă cu intenții criminale. Fu însă întrerupt de un fluierat care venea din apropiere. Tresărind, Jenică aruncă o privire de jur împrejur. Fluieratul se auzi din nou și o flegmă verde îl nimeri pe Jenică. La baza unui delușor trona un trunchi imens, în care se ițea o scorbură întunecoasă. Mărind strânsoarea pe mânerul cuțitului cu aproximativ 2,426 Newtoni, pădurarul Jenică se apropie precaut de scorbură și după o scurtă ezitare, băgă capul înauntru.

 -Ahaa!!! strigă o voce pițigăiată, în timp ce două picioare îi prindeau capul într-un clește strâns. Neputând să își mai extragă capul, pădurarul Jenică privi perplex la tunelul de mină ce se extindea pe jos prin deal, pe sub și dincolo de trunchiul stejarului găunos. Apoi luă în calcul fețele negre de cărbune din fața lui, care îi replicară cu priviri amenințătoare.

 -Curiozitatea ta regretabilă te-a adus aici, și pentru asta vei fi răsplătit cu oportunitatea de a gusta o aromă fabuloasă: târnăcop instant… Cu vanilie! Ocazie unică în viață. Jimmy, te rog, servește-l pă fraer!

 Sesizând pericolul, pădurarul Jenică încercă să se retragă, dar în van. Piticul așezat deasupra lui îi strângea capul ca într-o menghină. Ceea ce a urmat este un  pic prea violent pentru a putea fi povestit la ore de maximă audiență, așa că vom cenzura părțile problematice. Iată ce a rămas (se recomandă acordul părinților în cazul minorilor. acest program conține instigare la violență, practici criminale și asociere în scopul acestora, expresii licențioase):

 -Nu așa, mă, în ”beep” mă-tii! Ia mai de jos, de coadă, și dă-i tare!!!

 -Ține mă de la mijloc, și dă-i la fix, înțelegi? Of.. dă-te la o parte, lasă-mă pe mine! Dă-i în dinți, împrăștie-i fasolea, dă-l în ”beep” mă-sii!

 -NUUU AȘAAA, băi frate!! Thoooooaaamne, n-am putut să văd așa fraier! Nu în ochi!!! Maaaamă, n-am văzut în viața mea, să n-am parte!

 -Rooooootești, și dai cu ascuțișul!

 -Maaaamă, ce de sânge, să moară Veta-n pușcărie cu ”beep” spart!

 -Împinge-l, mă, afară, ne mai ții mult?

Cadavrul neidentificabil al pădurarului fu aruncat, iar cei șapte pitici ieșiră afară, și se adunară în jurul prințesei: Istețilă, Bâlbâilă, Hapciu, Somnorilă, Morocănosul, Timidul și Jimmy tatuatul.

 -Vreo idee de ce vroia să o omoare? întrebă Istețilă.

 -Pentru că este atât de albă și pură ca un crin? zise Jimmy tatuatul ștergându-și delicat târnăcopul pe rochia scurtă și albă a prințesei.

 -Eu zic să o ascundem la noi în colibă, pentru că s-ar putea să o caute și altcineva, spuse Morocănosul făcând cu ochiul, cu un zâmbet greu de explicat pe figura lui taciturnă.

Hapciu strănută, trezindu-l pe Somnorilă, care adormise cu capul pe umărul lui Bâlbâilă.

***

 -Trebuie să facem rost de ceva de îmbrăcat, n-o putem lăsa goală, spuse Istețilă privind la Albă ca Zăpada, rămasă goală.

 -B..b…b…b… interveni Bâlbâilă.

 -Îmi salivezi pe mână, îi atrase atenția Istețilă. Ce vrei să zici?

 -B-bă, t-tu, gân-gân-gân-gândești prea-prea mult, mă!

 Istețilă îi trase o privire strâmbă.

 -Cine își închipuia că o să confunde palele morii de apă cu o mașină de spălat? Nu cred că a întrebat pe cineva înainte…

Timidul clipi inocent, fluierând și uitându-se pe cer.

 -Putem încerca la vecina noastră, Scufița Roșie, poate are niște haine care să îi vină prințesei, sugeră Jimmy tatuatul.

 -Bună idee, aprobă Istețilă. I-al pe Timid cu tine și faceți-i o vizită scufiței roșii.

Cei doi traversară o  poieniță, suiră un deal, trecură un podeț peste un râu și ajunseră la casa Scufiței Roșii. Jimmy bătu la ușă o dată, de două ori.

 -Plimbă ursu’! se auzi de dinăuntru, sunt cu un client!

Jimmy ridică mirat din sprâncene și bătu din nou în ușă, mai sănătos de data asta. Cedând loviturilor, ușa se deschide. Ridicând din umeri, Jimmy dădu să intre, dar Timidul îl trase de mânecă.

 -Nu e politicos să intri neinvitat în casa oamenilor. Eu zic mai bine să mergem și să spunem că nu era nimeni acasă.

 -Ce-ai înnebunit?? îl înghionti Jimmy. Ne cerem scuze și…

 Ajunși în odaia principală, cei doi pitici văzură mai întâi o masă pe care stătea un monitor, iar pe monitor figura gâfâindă a lupului. Deasupra monitorului se găsea un webcam. În fața mesei cu monitorul, un scaun cu spătarul înalt. Lupul bulbucă ochii și chicoti vesel:

 -Pitici? O idee excelentă, dar te avertizez că nu plătesc nimic extra!

 -Ce?? strigă Scufița Roșie și se întoarse cu scaunul, relevându-se în toată splendoarea ei. Un neglijeu semitransparent de culoare roșie, pantofi de lac roșii, o eșarfă roșie la gât și o bentiță roșie în păr.

 -Maaaaaaamiiiiii! scheună Jimmy și se retrase către ușă, călcându-l pe picioare pe Timid, care rămăsese țeapăn în prag.

 -Tu!! îl aținti cu un deget incriminator Scufița Roșie pe Timid. Mi se pare cunoscută figura ta de undeva. Timidul înghiți în sec și începu să strălucească discret în infraroșu.

 -Aha! sosi revelația. Ești Gigoloul cu Scufie. Client sporadic, dar constant…

Jimmy se întoarse uimit către Timid:

 -Deci, tu știai cu ce se ocupă Scufița Roșie și nu ai spus nimic!

 -Ce poate face o fată sărmană ca mine să câștige o pâine cinstită? spuse spășită Scufița Roșie. Mă descurc și eu cum pot. Și oricum, am avut de unde învăța meserie. Asta era, de fapt, afacerea bunicuței.

 -Bunicuța făcea video chat erotic?? Nu era puțin cam explodată pentru așa ceva? se oripilă lupul.

 -Video făcea în tinerețe, puse lucrurile la punct Scufița Roșie.

 -Mhm, aprobă perplex Jimmy.

 -Înainte să își dea obștescul sfârșit, trecuse la linia erotică. Dar se descurca excelent la vârsta ei. Avea o voce sexy, fierbinte, de ți se aburea urechea când o ascultai la telefon. Chiar și eu mă udam…

Lupul dispăru de pe monitor și începu să scoată niște sunete nu tocmai încurajatoare pentru destinația finală a alimentelor din stomacul său. Noroc că se activă screensaver-ul, scutindu-ne de alte descrieri neplăcute.

 -Revenind la lucruri mai puțin dubioase, ai niște haine în plus pentru o prințesă dezgolită? puse Jimmy o întrebare care era dubioasă din cel puțin două puncte de vedere.

 -S-ar putea să am o idee, răspunse Scufița Roșie, după o pauză de gândire.

***

Undeva, într-un castel nu foarte departe de pădure, crăiasa cea geloasă întrebă din nou Oglinda Fermecată™ Google © 2012 „Cine este cea mai frumoasă din țară”. Răspunsul veni prompt, în 0,38 secunde: „Ești mai frumoasă decât Mila Jovovich, oaia Dolly, Laetitia Casta, Marilyn Manson și Hitler la un loc, dar tot Alba ca Zăpada este mai frumoasă…”

(va urma)

Șoapte...

comentarii

6 Responses to “Alba ca zăpada și cei 111* nanopitici”

  1. Amina spune:

    Ha ha ha ha, rusoaico, zau ca intr`o buna zi te iau acasa! Tu esti buna la casa omului, bagi soarele in casa! :))) Ia zi, cand ne vedem la un ceai dansant?

    • rusoaica spune:

      Nu mă lua, ca mai au alții nevoie de mine :) Tu, Ami, așe dulce ești uneori! :)) Păi, oricând ajungi în Brăila… sau, dacă nu, mă bate gândul să revin toamna asta în București… Ne vedem, nu dispera. Apropo, mie-mi place menta, mușețelul și teiul. Cu Mozzart ori Bach pe fundal, în surdină :D

      • Amina spune:

        Ma descurc si eu cum pot, spuse Amina spasita si mai lua o gura de fan!
        Si sa`ti zic eu vreo doua de dulce sau nu? :)) lasa ca te iert de data asta, esti tu simpaticuta.
        De care vrei tu sa fie. Ceai, bere, ce vrei. Si ce muzica vrei. Numai sa ne (mai) povestesti! (ti`am mai spus cat de frumos povestesti?) si sa ne mai canti! :-*

  2. Anonymous spune:

    Great items from you, lady. I’ve take into account your stuff previous to and you’re simply extremely wonderful. I really like what you’ve acquired here, really like what you’re saying and the best way through which you assert it. You are making it enjoyable and you continue to care for to keep it sensible. I can not wait to learn far more from you. This is actually a great web site.

Leave a Reply