Friday, March 29, 2024 11:08

Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții

Scriam acum ceva timp în urmă că apreciez inițiativa celor de la Antena1 și Acces Direct în legătură cu o campanie derulată – Salvează Speranța. Deși nu mă îndoiesc că respectiva inițiativă a avut și o urmare bună – la urma urmei mai sunt destui români cu suflet mare care doresc să își ajute semenii – sunt totuși uimită de nepăsarea lor, sau dacă nu a lor, a tuturor, atunci măcar a unora dintre ei. Eu am donat o sumă modică prin numărul telefonic ce l-au pus la dispoziție telespectatorilor în cadrul emisiunii, dar nu asta era intenția mea când am spus că doresc să o ajut pe acea copilă – gimnasta Camelia Anghel. Nu pot numi ajutor câțiva euro donați telefonic. Eu doream să donez o sumă mult mai mare, și asta lunar, pe o perioadă nedefinită, cu mult mai lungă decât au anticipat sus-numiții Anteniști, pare-se… Pentru că am lăsat mesaje pe pagina de promovare a emisiunii pentru a obține o adresă unde aș putea trimite respectivele ajutoare, am încercat să contactez Antena 1 prin e-mail, și… nimic! Și nu eram singura care cerea acest lucru! Bine și așa, am spus că poate domnii administratori web sunt prea ocupați sa-și soarbă cafelele ca să mai răspundă unor furnici ca noi. Și am dorit să ofer acea sumă tot prin intermediul acelui număr de telefon, chiar dacă asta ar fi însemnat din partea mea să mă complic cu ‘jde mii de transferuri de câțiva euro fiecare. Nu-i bai, eu am timp berechet când vine vorba de a ajuta pe cineva și în plus sunt renumită pentru afinitatea mea față de lucrurile migăloase. Numai că, surpriză, ce sa vezi, numărul de telefon nu mai funtionează. Deci, la asta se rezumă ajutorul vostru? În asta constă campania voastră glorioasă, un pumn de dolari găuriți? Să vă fie rușine că refuzați unei copile atât de talentate o rază de speranță, un zâmbet, și poate chiar și o copilărie mai bună, de ce nu? Mă rog numai să găsesc o cale de a contacta pe tatăl acelei fetițe și să duc până la capăt bucuria de a oferi o parte din inima mea, un gând bun și un ajutor în limita posibilităților. Și dacă voi, cititorii mei, aflați din întâmplare ceea ce caut eu, nu ezitați să îmi scrieți. Va fi bine primit și mult apreciat.
Later edit. Doar ce am terminat de citit un articol cu simbolistică de apă vie pentru cei ce au urechi să audă și ochi să vadă. Plus un grăunte de creier. Articolul l-am găsit tot prin intermediul Lady D(anonino), și îl puteți citi și voi aici. Este cu și despre tineri cu spirit civic, cu simț de răspundere și maturitate în gândire, tineri români care totuși refuză să fie exemple a ceea ce înseamna a fi român în zilele noastre, tineri pe care eu îi iubesc, deși nu îi cunosc. Și mă simt apropiată de ei prin ceea ce sunt și fac, îi simt prieteni dragi și au toată stima și respectul meu. Pare ca nu sunt singura ciudată și neadaptată pe acest picior de plai. E o mare onoare pentru mine să îngroș rândurile acelui 13% de care se vorbește în articolul respectiv și să încerc și eu la rândul meu să deschid ochii altora, să le spun că mai sunt oameni care FAC ceva pentru țara asta și nu doar cârcotesc cu mâinile în solduri. Eu încă am speranța că se mai poate face ceva, datorită acelui 13%. Și n-am să mă mai simt ciudată să ajut pe cei pe care toți îi ignoră, n-am să mă mai simt o anomalie când am să pun mâna să fac ceva concret pentru mine și cei din jur, oricât de nepăsători ar fi ei. Pentru că nu sunt singură.

Șoapte...

comentarii

Leave a Reply