rusoaica

Sunt multe lucruri care-mi aduc aminte de anumite momente frumoase din viața mea. Este, spre exemplu, gustul de lapte, de pâine de casă cu unt și gem, care-mi aduce aminte de diminețile la mamaia, la țară. Frumoase dimineți, parcă și soarele strălucea mai scânteietor decât aici și acum. Rouă pe iarbă și oameni veseli plecând la treburile lor, păsărele ciripind zglobii și un aer de să-ți spargi plămânii tot inspirându-l…
Parfumul Tressele de la Avon, pe care l-am folosit ani de zile pentru cineva anume, de care mi-e tare dor câteodată. Melodia „Right here waiting for you” a lui Richard Marx, care-mi amintește de prima declarație de dragoste primită. Aceeași melodie divină plutind diafan pe fundalul primului meu sărut. Un numit covoraș, care-mi aduce aminte de zilele de vacanță în garsoniera bunicii, în care jucam șotronul pe covorul roșu cu flori negre împreună cu sor-mea. Primii bani câștigați prin muncă, pe la 4 ani, când mamaia ne lua pe mine și pe sora mea la fabrica de clești de rufe unde lucra. Femeile de acolo ne idolatrizau, ne așezau în mijlocul camerei și ne puneau sa spunem poezii în timp ce făceam și noi clești cu mânuțele noastre fragile. Pentru fiecare sută de clești primeam o monedă. Și cântam, și râdeam, și ne alintam răzgâiate și admirate…
Mirosul de ceai de tei, care mi-amintește de biscuiții înmuiați în ceai și mâncați în bucătăria Irinei, înainte de lecțiile făcute împreună. Mirosul de chiflă caldă de graham care mi-amintește de diminețile din liceu, când mâncam numai graham și iaurt toată ziua, eu și Tasha, și ne făceam până la urechi, și ne ștergeam pe bot una pe alta. Mi-e dor de Tasha, cea atât de nebunatică, de extrovertită, de încrezătoare, de prietenoasă.
Revista “Slova”, a aceluiași liceu, în care diriginta mi-a publicat primele poezii, sub pseudonim, și mai mult cu forța. Și uimirea resimțită când am observat cât de bine au fost primite de cititori. Primul meu album foto, în care văd un tată fericit și mândru de mine, un tată pe care nu l-am cunoscut îndeajuns și pe care nu-l cunosc îndeajuns, și de a cărui îmbrățișare, pe care nu mi-o amintesc, mi-e atât, atât de dor. Cartea “Dama cu Camelii”, care-mi va aduce mereu aminte de un moment trist al vieții mele, și pe care totuși o citesc și recitesc cu plăcere, de dragul amintirii acelui moment. Gustul ciocolatei de casă, care-mi aduce aminte cum eu și sor-mea ne băteam care să strângă rămășițele de compoziție delicioasă de cacao (mult mai delicioasă decât ciocolata în sine :D ) din castronul în care “gătise” mama. Mirosul de pepene roșu care mi-aduce aminte de ziua nebună în care eu și prietenii mei am mers la țară, la câmp, și am păpat pepeni până ne crăpau burțile, iar mai apoi am cules câțiva pentru „la pachet” și i-am scăpat pe toți pe drum, de am ajuns acasă la mamaia plini de praf și zeamă lipicioasă – de nerecunoscut. Strugurii de la același câmp, mâncați până ce saliva se transforma în clisă de atâta dulceață. SMS-urile pe care le păstrez de 5 ani în telefon și care mi-amintesc cât de mult râdeam până în zori cu Diana și Amina și cât era aceasta din urmă de îndrăgostită de mine. Numele Lady și rațuștele, care mi-aduc aminte de prima mea rățușcă, cea mai frumoasă și cea mai cuminte din lume, crescută pe balcon. Un anumit cuvânt de alint pe care l-am auzit foarte rar din gura altor oameni, ceea ce e bine, pentru că el mi-aduce aminte de alintul mamei și de cât de mult ea mă iubește. Câinii vagabonzi de pe stradă, care-mi aduc aminte de planurile mele și ale celui mai bun prieten din copilărie, de a construi un palat în care să găzduim toți câinii fără stăpân, pe care să-i îngrijim și să-i învățăm să vorbească. Trandafirul roșu scufundat în lac de unghii și încremenit astfel pentru eternitate, îngropat de mult într-un loc știut numai de mine și de EA, care-mi amintește că mă iubește, deși e la fel de departe ca și acel trandafir ce nu l-am văzut de mult și știu că n-am să-l mai revăd niciodată……….