Arată drăguț. Arată ca și cum ar putea fi o persoană interesantă. Poate că e artistă. Sau cântăreață. Genul creativ care se întreabă de toate despre toate. Poate că e exact ca mine. Poate și ea e singură. Poate și ea are exact aceleași gânduri despre mine, chiar acum. Poate o să am curajul să vorbesc cu ea, și prin cine știe ce miracol, îmi răspunde, și nu va fi penibil, și mă va place. Poate vom avea o scânteie inexplicabilă și totul va părea firesc. Poate vom lua autobuzul împreună și conversația va curge natural, iar stația ei nu va veni curând. Poate îi voi cere să ne vedem din nou, iar ea va roși și va spune „Da!”… poate va fi frumos, și voi realiza că ea e cea pe care am căutat-o mereu… poate ne vom plimba până seara și ne vom ține de mână și ne vom juca cu degetele si ne vom simți aproape… poate că aş suporta gandul de shopping, însă doar cu ea…poate ca intentionăm să o pornim încet, dar lucrurile vor fi atât de perfecte încât nu vom avea nici o alternativă decât să ne apropiem rapid..
Poate vom locui împreună și fiecare zi va fi ca o aventură, iar și iar, și fiecare activitate va părea mereu proaspătă și plină de viață.. poate îmi va găti și singura ei mulțumire va fi complimentul expresiei mele faciale, și poate mai apoi mă va aștepta acasă și nu se va supăra când n-am să sun…
Poate…
Poate că o iubesc…
Poate ne vom îndrăgosti, și nimic altceva nu va parea atât de corect, poate că mă va îmbrățișa în zilele negre, iar când voi fi prea speriată pentru a continua, poate îmi va spune că totul e OK, iar eu o voi crede… Poate că și eu voi face la fel pentru ea… poate sunt salvatoarea ei și are nevoie de mine mai mult decât orice altceva, poate că nu poate trăi fără mine, poate e totul perfect, poate că ea mă face să mă simt „acasă” și în siguranță, poate că zâmbetul ei e de ajuns să alunge toată durerea..
Poate că ea e totul…
…dar nu pentru mine. Poate că e a altcuiva. Poate că spune altcuiva că totul e OK. Poate că iubește o altă persoană, gătește unei alte persoane și ține mâna altei persoane. Poate că nu am curajul să îi vorbesc, iar ea se va urca în autobuz și se va îndepărta mereu, ducăndu-se să-și trăiască acea viață fantastică. Poate că mi-e interzisă. Poate că niciodată nu va putea fi a mea. Poate că nu pot trăi cu gândul ăsta.
Cu tot curajul lumii adunat în ochi, te privesc.
Șoapte...
Tags: dragoste, fericire, trenul personal