Friday, August 18, 2017 01:24

Posts Tagged ‘trenul personal’

Poate

vineri, octombrie 21st, 2016

Arată drăguț. Arată ca și cum ar putea fi o persoană interesantă. Poate că e artistă. Sau cântăreață. Genul creativ care se întreabă de toate despre toate. Poate că e exact ca mine. Poate și ea e singură. Poate și ea are exact aceleași gânduri despre mine, chiar acum.… [...]

Un kilogram de iubire

marți, martie 3rd, 2015
Eliberare

Eliberare

N-am auzit în vecii vecilor pe cineva să spună „Sunt prea fericit! Sunt prea bogat! Trăiesc prea mult!” etc. Toată lumea aleargă, se zbate, roagă divinități, cumpără și se chinuie pentru o viață mai bună/fericită/împlinită/bogată. Pentru?

Se uită să se mai simtă liniștea în alergătura haotică și supersonică pentru asigurarea ei.… [...]

Să ne fie copiii c-o palmă mai sus!

sâmbătă, iulie 26th, 2014

    Nu știu dacă este doar o coincidență sau nu, dar tot mai des mi se întâmplă în ultima vreme să dau peste subiecte cu și despre copii. Și sunt fascinată de ei, ba chiar aștept cu nerăbdare când și ai mei îmi vor încărunți tâmplele ;)
Despre copii am mai vorbit, despre of-urile lor de pitici, ori despre of-urile lor mai mature, însă astăzi simt că vreau să vorbesc despre părinți.… [...]

Domnișoară tristă, caut instalator de sentimente…

luni, mai 12th, 2014

Mă gândesc uneori, cam cu tristețe, ce-i drept, că tare bine ar fi fost ca lumea asta să fi fost guvernată de copii și de gândurile lor. Să fie totul ca de turtă dulce și să miroasă a dovleac și portocale, plus un strop de vanilie.… [...]