Wednesday, October 28, 2020 10:55

Domnișoară tristă, caut instalator de sentimente…

Mă gândesc uneori, cam cu tristețe, ce-i drept, că tare bine ar fi fost ca lumea asta să fi fost guvernată de copii și de gândurile lor. Să fie totul ca de turtă dulce și să miroasă a dovleac și portocale, plus un strop de vanilie. Presupun că dacă ar fi fost așa, copiii ruși ar fi atacat Ukraina cu bulgări de zăpadă ori pistoale cu apă marca „Paparuda”. Cum în mai puțin de 3 zile voi fi liberă de contract de niște oameni cel puțin stresați, aș fi cumpărat ziarul de anunțuri și cu siguranță mi-aș fi notat pe un carnețel numărul de telefon pentru job-ul ăla interesant, periatoare de pisicuți mici, dolofani și jucăuși. Sau, celălalt, de băut valuri întregi de ceai de tei și de citit batalioane întregi de cărți, deși ăsta cere experiență minim un deceniu pe post similar și un portofoliu de cel puțin zece rafturi, exclus Sandra Brown. În cel mai rău caz, m-aș fi angajat furnizoare de zâmbete și îmbrățișări angajaților stresați din marile companii, cum sunt cei de la care plec eu acum.

Oare cum o fi să muncești, vorba vine, ca degustătoare de înghețată? Sau ca povestitoare de basme pentru copii mici? Îți potrivești tacticos șorțul, îți dregi vocea și inventezi povești năstrușnice, cum ai învățat în profesională. Sau, dacă n-ai vreo calificare specială, spărgătoare de semințe la scară, cu doctorat în bârfit vecinii.

Aș mai căuta în ziar căsuțe de melci cu mansardă. Curate, liniștite, luminoase, moderne. Sau aș angaja un fabricant de bani. Eventual, mi-ar place să îmi angajez un ghid personal de călătorit mult, aiurea și fără rost. Și mi-aș dori tare mult să angajez o bătrânică vorbăreață, dacă se poate cu accent ardelenesc, care să mă vrăjească povestind minunat și să mă țină trează cât e noaptea de lungă.

Și, să nu uit! Mi-ar mai place să mă angajez ascultătoare fidelă. Și de radio, dacă e cazul, dar în principal ascultătoare de povești frumoase de dragoste sau de viață. Mă pricep de minune să tac și să ascult. Aș scoate chiar și un carnețel, sa notez!

Oare cum o fi să te angajezi pe postul de „life advisor”? Să sfătuiești lumea: „Știi, ar fi cazul să nu mai pierzi nopți pe net, peste zece ani o să regreți pungile de sub ochi. Sau poate că ar fi o idee bună s-o lași mai moale cu fumatul și să nu te mai comporți de parcă ai fi pisoi cu 9 puncte la viață, nu de alta, dar poate mai dorești niște ani de trăit, bonus. Și nu e nevoie să aștepți până la 40 de ani să faci un copil, poate vrei să fii încă prin preajmă când va sărbători majoratul…”

Aș mai dori tare mult să existe instalatori de sentimente și relații. Ai făcut o prostioară și ți-ai neglijat iubitul. Sau poate ți-ai înșelat iubita. Poate i-ai spus la ultima ceartă niște cuvinte grele, dure, să le simtă! Iar acum parcà regreți… Sau poate că dacă i-ai fi spus cutare lucru încă de atunci, altfel ar fi stat lucrurile acum… Dar totul a trecut și e bun făcut.

Cum ar fi să iei frumos ziarul, alegi cea mai bună firmă de instalatori de sentimente, stabilești o programare la un interviu, faci ture-ture prin casă frângându-ți mâinile (că doar fapta pe care ai comis-o e oribilă și sunt cam slabe șanse să se poată face într-adevăr ceva). Dacă ar fi fost ceva mai minor, ai fi apelat la „pastila de a doua zi după greșeală”, și s-ar fi vindecat repede și fără cicatrici. Dar cazul tău a trecut de stadiul de „tratabil cu pastile și ceaiuri”…

Instalatorul ar ajunge, ar suna scurt la ușă, tu te-ai repezi să-i deschizi precum Tom când a chemat exterminatorul de șoareci, l-ai invita în casă, l-ai servi cu o ceașcă de cafea și i-ai povesti cu jenă și cu inima la gură cele întâmplate. El te-ar asculta mângâindu-și plictisit mustața, ca orice om care practică meseria asta de vreo trei decenii și a văzut multe la viața lui, apoi ar scotoci în trusa de scule uneltele potrivite pentru greșeala ta, poate – nu, un ciocan mai mare, că e groasă rău, și-ar așeza casca pe cap, ochelarii pe ochi și s-ar băga până la genunchi sub tubulatura păienjenișului relației tale. Ar bocăni de zor, de aici mai trebuie tăiat, aici lipit cu silicon, mai o înjurătură printre dinți, „foarfecă!”, „pensetă!”, gata! Ar ieși afară, un pic transpirat și prăfuit, tu ai răsufla ușurată, gata, uite, s-a rezolvat boroboanța, scoți portofelul, plătești, poate mai strecori o bancnotă și în buzunar, deh, te-a salvat dintr-o năpastă mare! El ți-ar mulțumi încurcat, „știți, nu trebuia, vă rog frumos!”, ți-ar da niște sfaturi și o listă de obiceiuri proaste de evitat pe viitor, s-ar urca în mașină și ar pleca spre următorul caz ireparabil de grav.

Până una, alta, să vedem cu ce job nou mă voi alege eu în realitate, peste câteva zile. Cumva, tind să cred ca nu va fi nici pe departe la fel de interesant ca oricare din cele menționate anterior.

Șoapte...

comentarii

Tags: , , ,

2 Responses to “Domnișoară tristă, caut instalator de sentimente…”

  1. alina spune:

    Cat de frumos ai conturat aceste „meserii”, ce sincer cred ca ar trebui sa existe si in realitate, dar daca gasesti totusi vreun job din acesta „de vis”, fii buna si da sfaoara in tara ca suntem mai multi doritori de poveste!

    • rusoaica spune:

      Eu lucrez de mult timp de acasă, sunt avantaje mari. Poate chiar timp liber cât să mai iei un job din categoria celor de mai sus. Din păcate, eu am ceva neînțelegeri cu anumiți șefi, și s-ar putea să părăsesc compania unde lucrez.. Vom vedea în câteva zile cine blufează :)

Leave a Reply