Wednesday, November 13, 2019 16:51

Scrisoare deschisă adresată Organului (2)

Multă lume când aude cuvântul „anarhie” se gândește la haos. Prin urmare, ei presupun că o persoană anarhistă este înclinată spre dezordine și violență. Am să încerc să descriu propriile mele idei despre sistemul actual de putere și blamatul sistem anarhist, și am să folosesc spre exemplificare două insule imaginare. Pe prima o vom numi Autoritatea, și vom presupune că este condusă de un guvern, armată sau orice alt sistem de conducere organizat și instituționalizat, iar pe cea de a doua o vom numi Anarhia, și vom presupune că nu este condusă de nici o lege, regulă, instituție sau clasă. Prin urmare:

  • Fiecare om presupune că anarhia înseamnă „fiecare pentru sine însuși”, sau „supraviețuiește cel mai adaptat”, sau „absența oricărei cooperări sau organizări sociale”. Presupune că fiecare om trebuie să fie auto-suficient, să nu aibă nevoie de nimeni altcineva. Credința aceasta se naște din prezumția falsă că este necesar un guvern pentru ca orice organizare socială să aibă loc. Indiferent că este parte a unei republici, a unui regat, a unei democrații sau a unei dictaturi, o clasă conducătoare eliberează reguli numite „legi”, și pedepsește pe toți cei care nu le respectă. În opinia mea, acest lucru NU se numește „cooperare”, ci „dominare”. Înseamnă un grup ce își IMPUNE voința unui alt grup. Autoritatea poate fi folosită pentru a forța oamenii în tipare organizate, dar asta nu înseamnă că oamenii nu își pot organiza activitățile FĂRĂ să fie forțați. Cele mai productive și folositoare exemple de organizare pe care le observăm azi sunt anarhiste în natura lor. Nimeni n-a fost obligat să construiască o piață, nimeni n-a fost obligat sau forțat să vândă lucruri în ea, iar în procesul complex ce include cultivarea hranei, transportarea, afișarea și vânzarea ei, toți participă voluntar, nu pentru că au fost obligați de o clasă conducătoare. Noi, ca și cumpărători, nu suntem forțați de nimeni să alegem o piață anume, nici pe ce anume cheltuim banii în acea piață. Acest aranjament pur voluntar permite o cooperare organizată extrem de complexă, fără ca nimeni să fie forțat să participe. În contrast, sub un guvern, un grup mic de oameni vin cu o idee și forțează pe toți ceilalți să participe la ea și să o sprijine prin taxe și impozite. În versiunea autoritară a unei piețe, clasa conducătoare impune oamenilor ce să producă și cât anume, ce prețuri să ceară, și indirect impune cumpărătorilor ce pot cumpăra și cât trebuie să plătească. Toți cei ce nu se supun sistemului centralizat sunt pedepsiți întru-un fel sau altul. Prin urmare:
  1. Autoritatea – fără cooperare (dominare); cu organizare (dar forțată)
  2. Anarhia – cu organizare și cooperare (ambele voluntare)
  • O altă concepție greșită este aceea că dacă nu ar exista o clasă conducătoare sau un guvern, oamenii nu ar avea mijloace de a se apăra împotriva răufăcătorilor sau a invadatorilor străini. Consider că și această idee e greșită. Versiunea guvernamentală de protecție este ipocrită prin însăși natura ei. Guvernele vor folosi instituțiile de aplicare a legii pentru a prinde și a pedepsi unii din răufăcători. Dar fiecare clasă conducătoare își primește finanțarea pentru operațiuni prin taxe, cerând bani celor pe care îi protejează, și pedepsindu-i pe cei ce nu plătesc. În mod ciudat, fiecare clasă autoritară insistă că este necesar să controleze forțat și să stoarcă bani de la oameni în acest mod, tocmai pentru a putea să îi protejeze de răufăcătorii ce ar putea să îi controleze forțat și să le stoarcă banii! Ironic, nu? :) În schimb, dacă nu există un guvern, oamenii nu-și pierd dreptul de a se autoapăra cu orice mijloace împotriva violenței sau a celor ce doresc să le ia ceea ce dețin. Fiecare persoană are dreptul de a se apăra. Și mai are dreptul de a se organiza și de a coopera cu ceilalți pentru a-și exercita acel drept. Organizarea unei apărări reciproce nu necesită nici o lege dată de guvern, ori autoritate. Nimeni nu dorește să fie atacat sau furat, și toată lumea dorește să se simtă în siguranță. Fie că fiecare persoană se apără în mod individual, fie că angajează un grup organizat pentru a o apăra, totul se face în mod voluntar.
  1. Autoritatea – forțează legi și percepe taxe pentru implementarea lor, în scopul de a pedepsi răufăcătorii (însă pedepsește cetățenii care nu se supun plății taxelor obligatorii pentru a-i proteja)
  2. Anarhia – fiecare individ decide dacă se apără individual sau plătește un grup organizat pentru a o face în locul lor.
  • Cei ce insistă că un guvern este necesar, deseori pretind că dacă nu ar fi existat un guvern, mici grupuri și bande s-ar naște, cu scopul de a jefui și înrobi oamenii. Grupurile organizate de infractori există ÎMPREUNĂ cu guvernul, și multă lume nu înțelege dinamica extrem de complexă de finanțare de către guvern a grupurilor de crimă organizată, în timp ce pretinde că se luptă cu acestea. Piețele negre finanțează crima organizată, iar banii permit cumpărarea protecției guvernului. Într-un mediu anarhist, unde există mai puține metode de a obține bani iliciți, este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple. O bandă criminală recunoscută ca atare are mult mai putină putere decât o bandă a cărei agresiune este percepută ca legitimă, iar asta e banda pe care o numim „guvern” – când banditismul se cheamă „aplicare a legii”, când furtul se numește „impozitare”, iar auto-apărarea se numește „crimă” și „terorism”. Imaginați-vă o bandă mică încercând să facă ceea ce un guvern face, fără aura de autoritate a acestuia, și cum o populație bine înarmată ar răspunde acestui lucru. Banda ar eșua repede și dramatic.
  • O altă îngrijorare pe care oamenii o au atunci când iau în considerare ideea unei societăți fără stat este aceea că unii oameni sunt cu adevărat răi și psihopați. Îngrijorarea este aceea că acești oameni vor fi liberi să facă orice doresc și nimeni nu i-ar opri. Însă această îngrijorare este bazată, din nou, pe o neînțelegere de bază a naturii umane. Oriunde avem o clasă guvernamentală în conducere avem și hoți, psihopați și teroriști ce nu sunt opriți de forțele de ordine. În unele cazuri sunt opriți cu forța de poliție sau decid să nu comită o infracțiune de teama a ceea ce poliția le-ar putea face, însă ce face ca această descurajare să funcționeze nu este legislația, nici insignele oficiale, ci simpla amenințare de vătămare a sociopatului. Nu are nici o importanță dacă amenințarea vine din partea poliției, a unui alt cetățean sau chiar a unui alt criminal. Unui sociopat nu îi pasă de legi sau reguli sociale, îi pasă doar să evite durerea și vătămarea propriei persoane. Iar acest lucru este adevărat și atunci când o clasă de conducere guvernamentală lipsește cu desăvârșire. Din nou, în mod ironic, oamenii speră că guvernul îi va proteja, același guvern ce are dreptul de a taxa și impozita oamenii și care creează o bandă atât de mare și puternică încât oamenii de rând nu îi pot face față (vezi mineriade, greve, manifestații de stradă neautorizate, etc). Iar la un calcul simplu, acel guvern încasează mult mai mulți bani din taxele pentru asigurarea protecției decât orice bandă ar reuși vreodată să încaseze. Deci, cine e adevărata bandă, până la urmă?
  1. Autoritatea – criminalii sunt combătuți de legi și instituții autorizate să impună acele legi (poliție, etc)
  2. Anarhia – criminalii sunt combătuți de însăși victimele ce au dreptul de a se apăra.
  • O altă obiecție la idea unei societăți fără stat este aceea că dacă nu ar exista un grup legislativ care să spună tuturor celorlalți cum să se comporte, societatea s-ar comporta ca animalele tâmpite, iresponsabile, violente. Această afirmație implică două lucruri: fie noi, oamenii de rând, nu avem nici o idee despre bine și rău decât, și până când, politicienii nu ne spun cu ce se mănâncă, fie că dorința de a co-exista în mod pașnic există doar pentru că politicienii ne-au impus-o. Este ciudat în mod particular să faci această afirmație într-o societate în care politicienii sunt votați să ajungă la putere. Dacă oamenii înșiși nu au un cod moral și conștiință și sunt doar animale tâmpite și violente, atunci de ce aproape toată lumea dorește ca guvernul pe care îl alege să mențină pacea și să apere oamenii inocenți? Ar încerca o populație de oameni vicioși, fără inimă, răi, să aleagă oameni buni pentru a menține oamenii răi în linie? Evident, nu. Bunătatea și dorința de pace și ordine vine de la noi, nu de la oamenii făcători de legi pe care îi punem în scaun. Același lucru e valabil pentru tot ceea ce face guvernul: dacă oamenii sunt atât de egoiști și cu ochelari de cal încât nu se pot organiza în mod voluntar și nu pot strânge bani pentru orice consideră ei important, atunci cum poate fi acordată încredere acelorași oameni să decidă cine ajunge la putere? Morala? Oamenilor nu li se poate acorda încredere să își conducă propriile vieți, dar li se poate acorda încredere să aleagă pe cineva care să le conducă viețile. Guvernul nu este de fapt o influență civilizatoare, din contră. Oameni ce niciodată nu și-ar jefui în mod personal vecinii, o fac în mod constant prin intermediul guvernului, sub numele de taxe și impozite. Oameni ce niciodată nu ar visa să controleze detalii minuscule ale vieții vecinilor lor cred că este perfect normal să voteze politicieni care să o facă în locul lor. Astfel, guvernul încurajează oamenii să jefuiască și să controleze viețile altora, de astă dată fără nici un risc. Și iată cum guvernul, în loc să controleze imperfecțiunile naturii noastre, amplifică în mod drastic lăcomia, iresponsabilitatea și răutatea noastră îndreptată împotriva altor ființe, oferindu-ne mijloace legal acceptabile și lipsite de risc de a interfera cu viețile și alegerile celor din jurul nostru. În lipsa unei clase conducătoare, oamenii ar pierde abilitatea de a se amesteca în viața altor persoane și nu ar avea instituții de impunere a legii ce pot evita responsabilitatea pentru fapte rele prin simpla deviză de „a urma ordine și legi”. În întreaga istorie, mult mai multe furturi, atacuri, opresiuni și chiar crime au fost comise de cei ce acționează în numele așa-zisei autorități decât oricine altcineva. Oare oamenii în mod individual ar arde oameni pe rug pentru credințele lor? Ar porni războaie mondiale? Ar folosi arme nucleare? Chiar și oamenii în mod normal „buni”, atunci când cred în guvern vor face lucruri ce ar ști că sunt greșite dacă le-ar face pentru ei înșiși. „Greșit” devine „corect” când se numește taxare, legislatură, regulament sau… război. Anarhiștii știu mai bine. Ei știu că o societate nu va fi niciodată perfectă, dar știu mult mai bine că societatea ar fi un loc mai bun dacă faptele rele ar fi comise doar de oameni cu adevărat malefici, decât în mod en-gros de oameni buni ce cred că violența și agresiunea este O.K. atunci când se numește legislație. Rămâne o singură întrebare: miile de legi, regulamente și taxe puse pe umerii tăi de guvern, te-au făcut o persoană mai bună decât erai în însăși natura ta? Te-au făcut mai productiv ori mai receptiv față de ceilalți?
  • Majoritatea oamenilor din ziua de azi cred că avem nevoie de o formă de guvernare, deoarece cred în mod eronat că supunerea față de autoritate ne face mai civilizați, mai morali sau mai pacifiști. În realitate, rezultatul a fost ÎNTOTDEAUNA opus. Toți știu că guvernele pot fi corupte, ineficiente, abuzive, contraproductive și chiar tiranice. Dar majoritatea oamenilor cred că metoda de a repara aceste lucruri este de a aduce oamenii corecți la putere. Oamenii au pierdut secole încercând să creeze o societate bună folosind diferite clase de conducere, structuri legislative diferite, diferite metode de a alege conducătorii, ș.a.m.d. Dar orice structură guvernamentală, oricât de bună, a avut ca rezultat libertate și bunăstare pentru unii, și opresiune, violență și sărăcie pentru alții. Ce-ar fi dacă în loc să ne preocupăm cu felul cum arată tronul și cine ar trebui să se așeze pe el, ne-am preocupa cu ideea de proprietate de sine? Conceptual, anarhismul declară că nimeni nu îți este stăpân, și nimeni nu-ți este sclav. Iar acesta este primul pas, în concepția mea proprie și personală, spre o societate cu adevărat perfectă. Și îmi asum întreaga responsabilitate pentru fiecare literă scrisă mai sus.

Ca încheiere, aș dori să vorbim specific despre România. Suntem fruntași (dacă nu chiar pe primul loc) ca țară, în ceea ce privește numărul de taxe și impozite. Dacă ne-am lua după conceptul că taxele și impozitele sunt necesare DOAR pentru a face societatea mai bună, mai bogată și mai sigură, ar trebui să fim cel mai paradisiac tărâm de pe Terra, nu-i așa? În schimb, te duci să te faci bine în spital, și ieși cu picioarele înainte, asta deși ai dat șpăgi la greu și ai mai plătit și o viață întreagă asigurarea de sănătate (și poate nici n-ai mai avut nevoie să beneficiezi vreodată de banii pe care i-ai virat lună de lună).  Te duci să ceri dreptate când ești agresat, furat, discriminat sau înșelat, și ești tratat ca un criminal, iar cazul în sine rareori se rezolvă. Te duci să depui o declarație, să ceri un act, și ești tratat la ghișeu de parcă ești un pârlit de sclav ce nu merită nimic, deși tu plătești funcționarii și serviciile pe care le oferă. Dorești să se schimbe tot ce e rău de către cei ce i-ai ales tocmai pentru a schimba tot ce e rău, și ești bătut și arestat dacă te pui să demonstrezi în stradă.

Luate pe rând, orice servicii pentru care ți se cer bani sunt mai mult decât jalnice, ineficiente sau chiar inexistente. Și atunci, o ultimă întrebare: pentru ce avem nevoie de o clasă conducătoare făcută cu un singur scop: de a încasa fără a oferi nimic în schimb?!

Șoapte...

comentarii

Tags: , , ,

Leave a Reply