„Unele lucruri sunt iubite pentru că au valoare. Altele au valoare pentru că sunt iubite”.
Aveam 14 sau 15 ani când m-am trezit pusă pentru întâia oară în fața impenetrabilului zid al marilor întrebări. Era o zi ploioasă și întunecoasă, o zi în care fie ți-ai dori să zaci printre așternuturi, cu fereastra deschisă și cu o carte în mână – cititul pe fundalul liniștitor al picurilor de ploaie este un colț de rai!,… [...]
Nu m-am gândit niciodată îndeajuns de profund la cât de diferit poate fi universul interior de ceea ce las să se întrevadă în lumea exterioară. Am uneori chiar aroganța de a crede că sunt opacă și nu las să se întrevadă decât ceea ce eu decid.… [...]
Pentru că și eu cochetez cu muzica, îmi este destul de dificil sa nu fiu critică până la Dumnezeu când vine vorba de „a cânta” și cântăreți. Nici natura mea perfecționistă nu-mi dă pace, n-am ce-i face… Mi-am exprimat deja părerea în legătură cu societatea românească din zilele noastre (adaug un surplus de tematică gotică, pentru condimentarea ideii) și despre refuzul meu de a accepta tot bulșitul ce ni se oferă drept „artă”.… [...]
Îmi trece prin minte ca sunt vreo demnă descendentă a marchizului de Sadde ori Leopold Masoch. Într-o viață viitoare ar fi trebuit să fiu complet idioată, stupidă cu dungi, zău așa, ce bliss să poți avea mintea împăcată și fără vreo cută pe frunte sau creier!… [...]
