Nu mi-am propus să conving pe nimeni de nici un adevăr. Și nu mi-am propus nici să țin lecții de etică. Ce mi-am propus eu este ceva mult mai simplu. Vreau doar să mai spun încă o dată ce cred despre lume și viață, și apoi să mă pun și să tac definitiv. Și totuși! Cum să stai și să nu spui nimic când plaga cea mai la modă a zilelor noastre – trădarea și călcatul pe cadavre – te rod în piept asemeni unui vierme veșnic neadormit și te sufocă? Cum să nu vrei să spui când cel ce trădează îl considerai până mai ieri un frate? Și-am să țip în gura mare adevărul, indiferent că scuipă în ochi, indiferent că mângâie pe obraz, indiferent că lasă indiferență! Nu contează că acest adevăr e numai al meu sau numai al lor! Cred cu tărie asta, pentru că cei ce țin morțiș să placă, se înșeală. Și pentru a plăcea, se fac maleabili și ductili. Și răspund dorințelor înainte ca ele să fie exprimate. Și trădează orice, pentru a fi așa cum li se cere. Și ajung la esența acestei postări: ce treabă pot avea eu cu meduzele astea, care nu au nici formă, nici os?! Le arunc și le dau înapoi nebuloaselor lor: să vină să mă caute când vor fi ele însele! Un sentiment, o presimțire, o frântură de gând… Poate și eu am alunecat, oare, pe panta asta? Am spus de multe ori „nu te încrede în nimeni”, și prima ce a călcat acest cuvânt, tot eu am fost. Mi-a fost mereu teamă de singurătate. Și din această teamă, am încercat mereu să las de la mine. Sau să închid ochii. Sau să fac lucruri de nefăcut. Putem să ne punem întrebări. Să punem o melodie frumoasă, să ascultăm împreuna cu prietenii și să bem un pahar de vin. Să creem atmosferă. Căci nu e așa de greu. Să iubești și să urăști nu e greu. Starea intermediară, de vid sentimental, e mai grea. Și până la urmă, între ciocanul numit trădare și nicovala numită singurătate, eu pe unde naiba mai sunt? Am citit undeva recent: loialitatea unei femei se testează când cel de lângă ea nu are nimic; loialitatea unui bărbat, atunci când are totul. Și am surâs atunci. Ca zilele acestea să nu mai râd, ci doar să-mi reamintesc și să aprob. În mod normal, aș fi stat și aș fi bocit până mi s-ar fi înroșit ochii trădarea unui prieten. Dar m-am săturat. M-am săturat să fiu eu mereu cea care plânge, m-am săturat să regret, m-am săturat să fiu călcată în picioare iar și iar. M-am săturat să tot uit cine sunt și să privesc dimineață de dimineață o străină în oglindă, doar pentru a fi pe placul prietenilor. Străin mi-e patul în care dorm. Străină perna pe care îmi pun capul. Străin mi-e zâmbetul etern. Străină casa ce-i spuneam cândva ACASĂ! Străină mi-e cafeaua de dimineață! Străină îmi sunt mie EU! Sunt o străină într-un corp străin, cu o viață străină, ce s-a săturat să fie străină. Pentru prieteni. Mă trezesc trântită în fund, pe cărare. Pentru a nu știu câta oară. Până acum, ca să îmi revin, am mers de-a bușilea. Acum, m-am ridicat, și merg pe cărarea vieții. Mă împiedic uneori de cioturi, cioturi de oameni. Și-am să mă mai împiedic. Dar am învățat să merg, și n-am să mai cad. Și nici n-am să mă mai târăsc de dragul nimănui. Un prieten adevărat nu te lasă la greu, un prieten adevarat știe „de ce…” fără să fii nevoită să-i explici „cum..”. Când ți se închid toate ușile în nas, nimeni cu excepția unui prieten adevărat nu se găsește să-ți deschidă gemulețul de la vreo mansardă. El o face însă. Bine și așa… Dar când se răzgândește?… Dar când te privește senin, asigurandu-se că ferastruica este bine ferecată? De fel, îmi plac oglinzile. Mult. Atât de mult, că mă transform într-una. Și încep să reflect. Mă respecți, te respect. Mă iei cu vrăjeală, te iau cu vrăjeală. Mă ataci, mă apăr și te atac. Pentru că oglinzile reflectă, dar și refractă. Ma urăști, nu te urăsc, din principiu. Pentru că așa doare mai tare, binecuvântată fie indiferența. Și pentru că și oglinzile nu reflectă vampirii. Veniți voi, cu toții, și stați în fața mea. De vă veți vedea cu aripi și cunună de aur, e pentru că știți să priviți și să iubiți o oglindă așa cum e ea. De veți fi diformi, să știți că mutilată și deformată am fost și eu de mâna voastră. Evrika! Am regăsit vechiul meu principiu în viață: ce trimiți spre mine, ofer înapoi înzecit! O să doară, și voi suferi cu convulsii, știu asta. Dar mai bine singură pe lume decât cu prieteni, și tot singură. Am să șochez pe mulți cu transformarea mea. Și nu îmi cer nici măcar iertare. Am o singură viață și intenționez să o trăiesc pentru mine însămi. Iar cei ce țin la titlul de „prieteni ai rusoaicei” mă vor place și așa, pentru că ei mă plac cum sunt eu și mă înțeleg, pentru că ei au aripi și cunună aurită. Iar restul? Dacă-i prigoneşti şi-i osândeşti pe cei ce te-au jignit, te-au insultat sau trădat, îi obligi ca şi mâine să te jignească, să te insulte sau să te trădeze şi mai grav. Eu, de cel ce a trădat mă servesc tot pentru a trăda, pentru că este o piesă precisă într-un joc de şah şi mă pot bizui pe el pentru a plănui şi a organiza victoria. Pentru că prin vene îmi curge sânge de Țepeș și de Ștefan, ce nu mă lasă să pierd. Pentru că, înfrântă, revin mereu și mereu cu război, până la biruință. Pentru că pot și vreau. Pentru că eu nu pierd niciodată! Pentru că nu este o armă în mâna mea chiar faptul că îmi cunosc adversarul? Fie, dar, ca voi să aveți dreptate, și eu să fiu cea care se înșeală! Îmi doresc asta pentru voi, cei față de care am încă un mare „respect”, și pe care am ajuns să vă „trădez”. Poate că nu e vorba despre aceeași trădare despre care am vorbit aici. Sau poate că nici nu are legătură cu ceea ce am scris aici. Și poate că nu aș fi avut dreptul. Dar, acceptați-o, vă rog, ca pe un semn de „prietenie”, ce sper să rămână „reciprocă”. Ah, da… și păziți-vă spatele, dragi „prieteni”!
Șoapte...
Tags: oglindă, prieteni, prieteni falși, trădare
inca de la inceput draga sis , te anunt ca o sa trec peste litere mari si semne de punctuatie .daca’mi iese bine ,daca nu ,nu .nu vreau sa’mi uit ideile ..ptr ca sunt destul de alterata de postarea ta si nu vreau sa am un stres in plus .acele persoane pe care tu le numesti tradatori , acum 2-3 zile cand stiau ca nu ai nevoie de ei ,ar fi fost in stare sa’si dea si camasa de pe ei ptr tine ,gen „soro ,oricand,oriunde si oricum ,aici sunt,nu te las ca nici tu nu m’ai lasat pe mine niciodata” si cunoscandu’te pe tine , stiu ca nu ai lasat pe nimeni niciodata la greu .cu toate ca pe tine..nu numai 1 dar hai sa nu ne gandim in trecut .ca prezentul e cel care conteaza acum .nu iti dai seama cat de mult inseamna o persoana ptr tine pana in momentul in care DOARE atat de mult cum doare acum cand iti dai seama ca defapt esti SINGURA ,si revin acu 2-3 zile erai inconjurata de asa zisii „prieteni” . mai mai mai … tradatori e putin spus , EGOISTI ,FALSI , IGNORANTI…iar lista poate continua dar am sa ma opresc ca asa cum zicea si Emil Cioran :”Abtine’te sa dojenesti pe cineva , orice ar fi.Daca oamenii s’ar putea schimba ,s’ar schimba.Dar nu pot.Iar tu si mai putin ca ei” cu totii avem minusuri ,iar eu si chiar si tu ,suntem primele care le recunoastem . de ce ?ptr ca asa e omenste si fireste posibil.dar TRADAREA cu siguranta nu este un minus al tau .te cunosc destul de bine si numai dupa 1 rand scris sau o simpla vorba imi dau seama ca esti bine sau nu . ma doare cand vad cum suferi dupa persoane care nu merita nici increderea ta , nici iubirea ta.iar eu stiu ca ii iubesti ,ptr ca daca nu i’ai fi iubit ,nu ai fi acceptat atatea marsavii , si n’ai fi trecut cu vederea atatea..le’ai facut in numele unei prietenii ce parea vesnica …si mi se pare un gest frumos si omenesc.ceva ce acum ,rar gasesti si e NORMAL ca restul lumii sau foarte putini , sa fie capabil sa aprecieze si sa ii cunoasca cu adevarat valoarea.dar ,in acealasi timp , nu vreau sa dai inapoi raul inzecit ,ci doar cu aceeasi moneda. ptr ca haha …momentul tau va veni , ROATA E ROTUNDA iubita mea ,si cine rade la urma ,rade mai bine . loveste cu aceeasi indiferenta cu care ai fost lovita ,si daca ai fost atat de importanta in vietile lor isi vor da seama …daca nu , nu ai nimic altceva de facut decat sa spui MULTUMESC DOAMNE . nu vreau sa te mai plictisesc cu ideile mele preconcepute si parerea mea umila despre aceasta postare ,unde clar stiu si persoanele in cauza..mi se face scarba ..sincer..dar , tine minte un singur lucru FRESTE’MA DOAMNE DE PRIETENI ,CA DE DUSMANI MA FERESC SI SINGUR ;)
Tu să nu îți faci griji de greșelile gramaticale, la tine se scuză și se înțelege, iar tu știi de ce :) Nu mai contează acum ce și cum, oricum mi-e silă de atâtea vorbe și promisiuni aruncate în vânt. Sunt deasupra tuturor acum, și nimic nu mă mai atinge. Nu mai contează nici măcar ce am făcut sa nu am făcut pentru respectivele persoane. De fapt, multe lucruri nu mai contează. Oricum. Referitor la citatul tău din Cioran, greșești un pic: dacă oamenii s-a putea schimba, s-ar schimba… Păi nu despre asta e vorba în toată postarea mea, de oameni ce se schimbă, și nu în bine? Sau poate ai dreptate… de ce să dojenesc, când oricum nu le pasă. Tu mereu ai dreptate. Și mă bucur să te cunosc. Pentru că tu mă înțelegi și mă asculți, pentru că mă placi așa cum sunt eu. Și nu mă judeci. Și mai ales pentru că tu ești asemeni mie, loiala până la prostie. Ne luam de mână, două pupeze. Eh.. lasă. Nu e nimic, am trecut eu și prin mai rele și am scăpat.
Finally, cine a spus ceva de dat răul înapoi înzecit, când indiferența e atât de dulce? Ce vrei? Sunt o oglindă custom made!
si cum nu pot sa stau linistita ,ca pe mine ma racaie , ma roade ,si vreau sa’l roada si pe ala de citeste si daca se simte…sa se simta ..pana oi incepe sa ma simt io..adica NEVER … orgoliul si rautatea nu ajung departe iar viata te pune in genunchi foarte usor .
Rusi, tu ne oferi tuturor exemplul cel mai elocvent despre ce inseamna cu adevarat „sa`ti porti crucea”. Inca mai sunt ingeri cazuti, ca tine. Si e pacat ca unii fac asemenea marsavii si incearca sa va strice! Tu sa nu ii iei in seama, duca`se la dracu, tu sa stii ca oricand, mai sunt suflete ce`ti leaga aripile frante, ce`ti redau zborul, ce stiu sa aduca zambetul tau cel atat de frumos! Nu`i cunosc personal pe indivizii din aceasta postare. Dar ii numesc criminali. Criminali de suflete, de inocenta si de ingeri!
eh, frumoase cuvinte, scumpă prietenă, și vă mulțumesc tuturor din inimă. E bine să te știi prețuită, și e bine să știi ca e cineva în spate, să te prindă atunci când cazi. Vouă vă ofer inima mea întreagă!