Nu sunt nici o nostalgică a comunismului, nici o simpatizantă. Nu sunt interesată de politică, în primul rând. Sunt pasionată de istorie, da! Și doar din acest punct de vedere îmi pot exprima umila mea părere. N-aveam decât vreo cinci ani la revoluție. Prea mică să înțeleg ce se petrece cu adevărat. Dar destul de mare să îmi amintesc unele lucruri ce mi-au devenit amintiri dragi sau sechele permanente. De-a lungul vieții, am fost bombardată din ambele direcții cu păreri referitoare la comunism în general sau Nicolae Ceaușescu în particular. Pro sau contra. De o parte, oamenii săraci și obișnuiți, care – parcă și cu o ușoară nostalgie în glas – spuneau: „Ehei, pe vremea aia nu era așa. Și o duceam mai bine!”. De cealaltă baricadă, mass media, bogătașii și oficialitățile. Cu un impuls de a-l denigra și de a scoate acea perioadă ca fiind Evul Mediu al României cel puțin suspicios de vehement. Eu am stat. Și am tăcut. Și am analizat interior. Cum fac de obicei, și referitor la oricare subiect. Concluzia la care am ajuns? Nici un conducător, oricât de dictator sau nedictator ar fi el, oricât de drept ori nu, oricât de iubit de supuși ‘au ba, a avut, are și va avea plusuri ȘI minusuri. Pentru simplul fapt că e om. Și atunci vine întrebarea firească: cum putem ști obiectiv despre o perioadă sau alta a istoriei, despre un conducător sau altul – dacă a fost bine sau nu, dacă a fost drept sau nu? Excludem manipularea la scară națională și spiritul de turmă tâmpită conform căreia dacă unu’ strigă „Jos dictatorul!”, toți se înarmează cu pietre, deși cu o zi în urmă îl aclamau. Sau se apucă să tragă în populație pe motivul că sunt teroriști. Și mai excludem teoria conspirației, a cărei adeptă oricum nu sunt.
Deși nu cred în zodii și în ceea ce implică această noțiune, cred că cea mai în măsură să dea un răspuns la această întrebare este o Balanță. Pentru a cântări bine plusurile și minusurile. Și pentru a arăta obiectiv că un conducător este EXACT atât de bun sau rău cât se înclină balanța. Nu spun că acest comunism nu a avut părți rele. Condamnările la închisoare pentru diverse convingeri sau idei personale. Libertatea de exprimare îngrădită. Impunerea stereotipurilor. Manifestații la scară națională gen 23 August cu pionieri cântând, populație scandând cu tablouri ale conducătorilor în mână. Și nu spun că nu a avut părți bune. Locuri de muncă pentru toate lumea. Mai puține infracțiuni, droguri, arme etc. Nivel de trai al populației cât de cât decent. Industria românească la toată capacitatea ei. Lipsa datoriilor externe, din contră – datorii ale altor state față de țara noastră.
Suntem democrați de 23 de ani. NIMENI nu-mi poate spune că mai avem încă nevoie de perioade de tranziție. NIMENI nu-mi poate spune ca nu s-ar fi putut democratiza un stat în acest interval. Și ce a adus aceasta democrație? Cea mai trâmbițată realizare, încă din acele zile de împușcături în stradă, a fost LIBERTATEA. Și mă uit în jurul meu, unde e această libertate și ce anume înseamnă ea? Libertatea de a striga în gura mare ca poporul moare de foame și de a nu fi luat în seamă de nimeni? Libertatea de a călători peste hotare, care oricum și-o permit tot cei înavuțiți prin cine știe ce căi (?), căci marea masă a populației e prea îngândurată cu întrebări de genul „Ce pun mâine pe masă copiilor?” pentru a călători. Sau, poate libertatea de a merge peste hotare să fim slugi prin ‘cele meleaguri străine, căci în țară mărșăluim cu mâinile în buzunare, neavând ce face? Sau poate se referă la ACEA libertate de a face fiecare ce îl taie capul, într-o nesimțire deplină, fără să-i pese dacă această libertate deranjează sau nu libertatea celui de lângă el (genul grătarului din fața blocului sau a manelei ostentativ răsunătoare din vreun telefon, dimineața prin troleu)?
Egalitatea în drepturi și șanse. A doua mare realizare democratică. De egalitatea în drepturi ne-am tot convins, pe sistemul PCR (pile, cunoștințe, relații). Cam la fel și cea în șanse.
Dreptul la vot democratic. Pe lângă „dreptul” de a fura voturi și alegeri.
Piață și economie dinamică. De piață nu știu multe lucruri. Știu doar că văd în hypermarket mere poloneze, când agricultorii români stau cu producția nevândută. Economia și industria nu prea mai există, deci, nimic de discutat aici.
Aș cam putea aduce argumente pro sau contra la nesfârșit. Ceea ce am dorit să subliniez aici, este „mai slăbiți-ne cu îndoctrinări de genul Comunismul a fost o molimă – Democrația a însemnat salvarea noastră!”, că nu toți suntem cretini definitivi. Democrația voastră e la fel de bolnavă ca acea perioadă „de tristă amintire”, cum vă place să o numiți. Sau poate chiar mai rău.
Un ultim lucru ce nu l-am înțeles niciodată: dacă tot e poporul român creștin și ortodox, de ce a fost nevoie să-l împușcați în ziua de Crăciun? Și de ce trebuie să ne tot torturați an de an cu aceleași imagini de coșmar ce nu te lasă să dormi nopți întregi? Și de ce ne ascundeți adevăruri, de ce ne manipulați convingerile, părerile sau neștiința?! Mi-am smuls părul din cap când am citit capitolul de istorie contemporană ce descrie Revoluția în manualele elevilor ce nu erau încă născuți pe atunci. Repet. Manipulare în masă.
Crăciun fericit tuturor celor ce au înțeles că a sărbători Crăciunul nu înseamnă a da boxele la maxim, a face mațu’ mare și de a bea până cazi sub masă!
in sfarsit, cineva gandeste liber! you rock, girl!
:)