N-am auzit în vecii vecilor pe cineva să spună „Sunt prea fericit! Sunt prea bogat! Trăiesc prea mult!” etc. Toată lumea aleargă, se zbate, roagă divinități, cumpără și se chinuie pentru o viață mai bună/fericită/împlinită/bogată. Pentru?
Se uită să se mai simtă liniștea în alergătura haotică și supersonică pentru asigurarea ei.… [...]
Nu știu dacă este doar o coincidență sau nu, dar tot mai des mi se întâmplă în ultima vreme să dau peste subiecte cu și despre copii. Și sunt fascinată de ei, ba chiar aștept cu nerăbdare când și ai mei îmi vor încărunți tâmplele ;)
Despre copii am mai vorbit, despre of-urile lor de pitici, ori despre of-urile lor mai mature, însă astăzi simt că vreau să vorbesc despre părinți.… [...]
Mergeam alături de Tasha prin centrul vechi al Brăilei, cu scopul declarat de a ne hlizi și a ne lăsa extaziate de luminițele bradului de Crăciun, țopăind prin zăpadă și împărțind cu jalnice degete înghețate o portocală. Mirosea frumos, a aer crud și proaspăt, a tinerețe și a copii cu obraji îmbujorați.… [...]
Câtă durere sfidătoare bucuriei să poți cuprinde între fildeșul degetelor pentru a învăța cât îți lipsește ploaia îndrăgind soarele? Câtă moarte inertă rânjind jalnic neliniștii, nerăbdării pentru a putea simți „mi-e dor!” când pășește încă alături, cât spațiu infinit înfipt într-un punct de compas pentru a putea simți bucuria apropierii în mâinile ce se întind unele spre altele în îndepărtare?… [...]
