Soarele răsare mai strălucitor astăzi, nu? Ai dormit somnul perfect, calculat, odihnitor, te-ai trezit perfect relaxată și cu zâmbetul pe buze. Cafeaua are aromă braziliană, e perfect de tare ca să te trezească de tot, nici prea dulce, nici foarte amară. În ziarul matinal n-ai să găsești știri despre violuri, foamete, corupție, războaie – uite, o fotografie superbă despre un norișor purpuriu, o, Doamne, și ce plăcut îți mângâie iarba picioarele! După o astfel de dimineață ar fi imposibil să nu pornești spre job cu un chef de muncă de zile mari, în definitiv, acolo unde lucrezi poți avansa pe propria muncă, dacă tragi tare vei fi remarcată de toți, apreciată, și n-ai avea a-ți face griji de invidie sau ignoranță, de ce ar fi invidioși? Au șanse egale de promovare și afirmare; iar fairplay-ul spune că..! Atunci când privești în jur și observi doar zâmbete de admirație și adorație, când toți vor asculta cu interes vădit ce povestești că ai făcut în weekend, când toți se vor interesa dacă îți merge bine sau îți lipsește ceva, știi că totul este PERFECT. Pleci acasă după un program nu foarte lung, nu foarte încărcat, și zâmbești cu toată esența vieții, așa cer ceilalți, să nu amestecăm profesia cu viața privată. Și au dreptate! Cum să fii altfel când domnul ce a greșit în trafic își cere scuze roșind ca un școlar de clasa întâi? Sunt puține sentimentele de satisfacție similare acestui moment, căci știi că a doua oară nu va mai greși. Omul învață întotdeauna din greșeli și nu le repetă. Ești mărturia vie a acestui lucru, ai pierdut o iubire din lipsă de experiență când erai copilă, însă uite, acum ai dragostea perfectă, cea care durează până la moarte și nu cauzează decât lacrimi de fericire, duioșie și devotament.
Ai timp pentru el, ai timp pentru părinți, ai timp pentru copii. Și răbdare, multă răbdare. Nervii nu-și au rostul, nu aduc nimic bun. Nici rutina, pe care o combateți cu toții. Nu e viața minunată? Nu simți că ai mai trăi de trei ori? Vino, vino, draga mea, vino în brațele lui, e timpul pentru un somn odihnitor, perfect, calculat. Cu vise.
Ai închis ochii? Deschide-i. Scoate masca venețiană de pe chip. Nu ai de ce să o mai porți, e transparentă aici. Unde te mai ascunzi, draga mea? Nu mai zâmbi tâmp, n-ai nici un motiv de zâmbit. Ceilalți știu asta, n-are rost să te chinui în van. Te uiți speriată în jur – nu te regăsești, pierdută printre atâtea minciuni? Știi ADEVĂRUL, aici. ȘTIM cine ești cu adevărat. Nu ne place, ne ferim de tine și îți vom spune în față, ca să doară, totul doare aici; Pentru că toți suferim aici, suntem nervoși și stresați, suntem frustrați, marginalizați și ignorați. Ești pe cont propriu, să ții minte. E prima regulă. Ești dezamăgită. De ce? Vei mai fi. Nimic nu se compară cu o minciună bună. Greșit! Aici nu ești cool, nu ești populară, apreciată, protejată, aici poți mătura cioburile oglinzii mincinoase a ceea ce a mai rămas din viața ta. Cine greșește, plătește. Amarnic. Ține doar de faptul de nu fii atât de idioată încât să repeți aceleași greșeli la nesfârșit. Dar o vei face, ești mediocră și lipsită de ambiție și atât de toantă încât judeci așa cum și tu ești judecată la rândul tău. Ai face bine să te pietrifici, aici doar stanele de piatră supraviețuiesc. Și încetează să mai zâmbești tâmp!
E o luptă crâncenă. Mănânci sau ești mâncată. Deschizi ochii, te rușinezi de minciuna trăită până atunci, plătești din greu pentru ea, și vei mânca. Sau vei închide ochi, te vei trezi odihnită, perfect relaxată și cu zâmbetul oferit de o cafea braziliană. Soarele va răsări îndeajuns de strălucitor ca să nu ne poți observa pe NOI, cei care am început să te mâncăm deja.
Șoapte...
Tags: minciună, prefăcătorie, realitate, viață imaginară
