Friday, March 29, 2024 08:22

Încuie-mă!

Eu stăpânesc o cameră în care păstrez bijuterii, bandaje și secrete – nu intră nimeni fără voia mea în ea! Ar însemna că nu mai am de ce să fiu!… În cameră există doar o ușă. Iar pentru ușă, am făcut o cheie. Prin cheie, eu m-am separat de toți. Am pus-o sub un preș anume, care se află într-un labirint, ce are zugrăvită pe pereți o ghicitoare și un cifru, care te ajută să eviți capcana, despre care nu pot să spun decât atât, că este într-atât de dureroasă pe cât de dureros ar fi să știu că ai intrat. Și ca să fiu în siguranță pentru totdeauna, uite – asta-i cheia! – o arunc pe fundul unui lac imens. Aici, în camera aceasta, am ascuns tot ce poate fi mai rău sau mai bun în mine. Tot ce trebuie ferit de ochi păgâni și pofticioși. Doar eu știu ce e aici. Să știi, lacul ce-mi păzește cheia, mă păzește de fapt pe mine, așa cum sunt eu. Cum poate doar mama m-a văzut. Aici odihnește pudoarea sufletului meu, inocența cea mai pură a inimii mele, aici e camera de tortură a urâțeniei mele. Tu nu m-ai văzut urâtă. Nici tu. Și nici tu! Niciunul din voi nu a ajuns să-mi atingă nici măcar piciorul, în această cameră. E locul unde mă pot dezbrăca de urzicile diplomației, de masca ce mă siliți să o port lângă voi. Și da, îți jur că și tu ai o cameră ca a mea! Și tu ai buncărul tău, răsblindat, unde n-ajunge decat Dumnezeu și gândul tău. Și tu ți-ai încuiat acolo urâțenia și-ai ferecat-o cu lanțuri de frustrare crudă. Toți caută să fie atrăgători pe dinafară. Își scot în evidență ce au mai avantajos, atunci când părăsesc această cameră. Și își ascund defectele cât pot de bine. Acolo unde doar fundul de lac mai știe intrarea. Lor li se vede frumusețea doar dintr-o privire… e de ajuns! Dar cum rămâne cu acel frumos care se înțelege, nu se vede? Pe cei frumoși putem să-i admirăm în sinea lor doar dacă suntem departe. Ei nu se arată niciodată. Ei stau încuiați în camere secrete, cu bandaje și bijuterii. Ei doar lasă semne în urma lor, și simți că îți lipsește să mai facă, să mai spună, și în spatele a ceea ce au făcut, sau a ce au spus, să întrevezi o frumusețe ca o perlă ascunsă, simplă și profundă. De ce nu se adună toți aceia care sunt frumoși? Poate pentru că s-ar dușmăni și-ar fi urâți. Chiar mai urâți decât aceia care sunt frumoși. De ce se face oare atâta caz de frumusețea interioară? Fiecare lucru care nu convine pe lumea aceasta trebuie să-și găsească o contragreutate. „Nu sunt frumoasă, dar am o frumusețe interioară deosebita”… E răspunsul tuturor jignirilor și frustrărilor ce-l scoatem din camera noastră secretă. Și până la urmă, de ce am, de ce păstrez această cameră secretă? De ce nu păstrez doar frumusețea mea interioară și mă hazardez atât să fiu frumoasă pe dinafară? Pentru că m-am săturat de milă. M-am săturat să mi se arate milă și compasiune asemeni unei handicapate. Care este reacția celor ce găsesc frumusețea interioară a unei persoane, în zilele noastre?  Majoritatea oamenilor ce găsesc această frumusețe, sunt în încurcătură. În primul rând, mulți dintre ei simt această… MILĂ, de care vorbeam. Își zic: „săraca, păcat, câte lucruri frumoase știe să facă, și ce marginalizată, modestă, timidă și urâțică este!”. M-am săturat de așa ceva! Ce bine ar fi să mă pot arăta așa cum sunt. Dar asta numai după ce și mie îmi va place ființa unică pe care o întrupez. Să pot să râd și eu de mine, să nu mai sar ca arsă când alții mă jignesc, și dacă ei zâmbesc ironic când le spun o inepție, să cred în ea până ce toți din jurul meu exclamă: „Da!… Se învârte!”. Iar dacă alta îmi greșește și își repetă greșeala în fiecare zi, să-mi spun: „Așa e ea!”, și să trăiesc cu ea așa… pentru că a schimba, înseamnă a distruge.

Șoapte...

comentarii

Tags:

4 Responses to “Încuie-mă!”

  1. Mihai Motrescu spune:

    cei care gasesc ca o persoana are o frumusete interioara desi ei nu se asteptau sa gaseasca asta vor avea impresia ca au gasit o comoara de care nu stia nimeni…mereu am avut o atractie neobisnuita fata de persoanele timide pentru ca le-am vazut asa, ca pe niste valori care nu se descopera cu usurinta

  2. rusoaica spune:

    Ai perfectă dreptate, Mihai, nu se descoperă cu ușurință. Nici perlele nu se găsesc cu ușurință. Iar atunci când le gasești, te întrebi: „Unde ai fost până acum? De ce m-ai lăsat să îmi irosesc atât din viață fără să te am?!”, și simți ciudă. Din păcate, perlele sunt tot mai rare în zilele noastre. Se pare că falsurile sunt la modă… Repet, din păcate…

  3. Amina spune:

    asa`mi venea mie sa te intreb cand te`am cunoscut: „unde`ai fost pana acum??” eu ma bucur sa cunosc o perla ca tine. Si veritabila!

Leave a Reply