De când am descoperit plăcerea de a citi și altceva decât cărți cu multe poze (s-a întâmplat destul de precoce, relax! ;) ) și de când am început să-mi pun întrebări despre ceea ce mă înconjoară, mi-am tot urmat setea de (auto)cunoaștere și de modelare interioară. Îmi amintesc imaginez acum cât de ciudată trebuie să fi părut colegilor și prietenilor mei. Dar asta nu-i problem la noi. Nici n-a fost vreodată. Rusoaica învățat că lumea se împarte în trei: ignoranți, cei ce au făcut ochi (pe cuvânt de cercetaș!) sau cei ce ar vrea să facă ochi, dar din diverse impedimente, nu ajung să… și ajung tot ignoranți. Bunăoară, tot băgându-mi nasul prin tot felul de cărți scrise de diverși psihologi, m-am intersectat cu o cărțulie cu tente anticomuniste, dar cu o viziune excelentă asupra a ceea ce înseamnă principii și tot ce ține de păstrarea lor. Trecând prin filtrul a tot ceea ce ne convine nouă, am rămas buimacă de genialitatea gândului așternut. Ca și de limpezirea unor principii pe care le urmam din… instinct, dar pe care încă nu le înțelesesem pe deplin ca semnificație.
Care va să zică, lui rusoaica rău părut că n-a asimilat pe deplin în atâta amar de vreme psihologia umană, că nu prins urechile mai mult în astfel de cărți, că nu învățat suficient să sufle în iaurturile cu care s-a fript, că nu priceput neam. Cu ochii mici și coborâți în pământ trebuie să recunoaștem, la unele capitole rusoaica a crescut ca o buruiană, sau mai rău, ca o protozoare. Ca să vezi, oamenii nu înțeles pe deplin, asceză numai așaaa, prin părți, de trăncănit, trăncănit, alintat peste măsură făcut, stat și pierdut timpul cu mofturi, stat! și încă ce stat!, de adus vreun folos oricui, ioc…….
Și-apoi, ce de rostogolit în miez de noapte prin așternuturi, cu ochii zgâiți în tavan, ce de frământat și răsucit pe toate fețele toate chițibușurile, și frământat idei mai rău ca aluatul de gogoși, (rusoaico, lasă gogoșile și ascultă-mă!!), și nedormit până pe la al doilea cântat de cocoși! Și când adormit, visat coșmar de toată frumusețea, din cel care continuă până ce cauți prin întuneric obiecte familiare, și te bucuri scăldată în sudoare rece că a fost doar un vis! Rusoaica dragă, eu știu că ești adepta simplismului emoțional, și tare mă bucur că te-ai muncit chiar și în vis de miez de noapte cu astfel de gânduri, da’ tare aș vrea eu să știu de ce spui mereu că n-o să-ți mai dai voie, și susții sus și tare și ești cu stampila și semnătura în mânuță, iar cum făcut ochi de dimineață, pus pe citit prostii și văzut comedii în loc de treburile trebuincioase? Păi, care va să zică, ce-am vorbit noi două, rusoaică dragă? Nici un „dar, dar!…”, nu te mai chinui să bâlbâi un răspuns, că știm noi treaba cu urechile: întra pe una și iese pe ambele; în cel mai bun caz.
Astăzi avem de aprofundat sintagme și paradigme noi, că în ritmul ăsta nu o scoatem la capăt. Azi lipit mâinile la rusoaică pe coperți de cărticică genială, cu scotch + superglue!. Deci, judecat noi la rece [31 de grade(!)] că avem nevoie de o strategie și un plan de atac nou. Că de vorbă bună bag seamă că nu ne înțelegem, rusoaică dragă. Că noi avut încredere în tine, iar tu stricat frumusețe de paradigmă, cum strici tu toate jucărelele. Rușine, rusoaica! E, las’că avem noi ac de… tricoul mătăluță. Las’că dăm noi milităria jos din… de la vecinul de la doi! Las’că…
Șoapte...
Tags: decadență, moralitate, principii
