Buuuuuun. Pentru că recent am avut nevoie de auto-ridicarea moralului și m-am gândit eu că cea mai potrivită metodă ar fi să mă apuc să recitesc blogurile cele mai îndrăgite, m-am gândit că n-ar fi o idee rea să împărtășesc și celorlalți secretul cutiuței mele cu diamante fermecate. Pentru că, asemeni cărților cu adevărat fabuloase ce nu te lasă să le închizi până nu parcurgi câteva sute de pagini într-o singură zi, blogurile ce am să le amintesc aici conțin postări atât de minunate încât m-au cam lipit de monitor de dimineață și până noaptea târziu. Câteva zile consecutiv. Noroc că nu-i mama prin preajmă să observe cum mănânc întinsă pe tastatură ;)
Deci, pentru început, un blog ce l-aș numi bildungsroman dacă, evident, ar fi un roman. Deși mie îmi place atât de mult încât îl parcurg asemeni unui roman, sau poate asemeni unei poezii: Vendretta, sau luptătoarea cu mănuși dantelate. Un blog despre (auto)descoperire interioară și nu numai, despre parcurgerea căii necesare pentru atingerea Nirvana. Despre durerea zborului frânt și bucuria aripilor renăscute din cenușă. Despre sensibilitate, frumusețe și mister. O notă aparte de simpatie acordată datorită îngemănării în ale goticului brațe. Din păcate, postările sunt relativ puține, însă compensează din plin prin calitatea lor.
Despre Danonino am mai scris pe acest blog. Un blog ce nu se parcurge într-o zi, și nu doar datorită numărului de postări. Un blog cu tendințe un pic academico-tehnice (recenzii de cărți, etimologii ale unor cuvinte/expresii din categoria DEX, un praf de analiză psihologică, etc), dar și cu postări de o naivitate.. adorabilă :)
Octocat e un blog un pic mai acid, dar care spune lucrurilor pe nume. Mi-ar fi plăcut la fel de mult chiar dacă Iulia, autoarea lui, n-ar fi fost una din cele mai bune prietene ale mele. Veți citi despre pisici, despre filme, despre muzică, despre rock și despre oameni, despre bun gust ori snobism, despre OM privit din ambele perspective de Înger și Demon. Prin urmare, lăsați mănușile și măștile la o parte și serviți o porție de Octocat!
Mintea de Ceai e un blog descoperit foarte recent, dar un blog adorabil, asemeni unui zgrepțănat de pisici jucăuși. Cu multe metafore pufoase ce se topesc pe limbă de plăcerea rostirii. Așa cum autoarea bine a spus, acest blog se servește fabulos de magic la o ceașcă de ceai și o farfurioară de biscuiți parfumați! Musai!
Bon appétit! :)
Șoapte...
Tags: Danonino, Mintea de Ceai, Octocat, Vendretta
Roșesc ;) Mă bucur că ți-a plăcut blogul meu, promit să tot scriu. Timpul e marea problemă. Și faptul că visez atât de mult încât mi-e greu să mă adun și să leg cuvintele în postări.
din visare se nasc cei mai adorabili fluturi sentimentali, Luptaroare in Dantela! :) Nu rosi, sau daca o faci, sa o faci stiind ca e binemeritat totul! Multumesc pentru particica de diamante ce mi-ai impartasit-o!
Și eu țin să-ți mulțumesc și să recunosc că Tu scrii super. Poți trece ușor de la genialitate la umor, chiar ai talent. Pe tine te-am citit cap-coadă, în paralel cu cartea lui Tudor Chirilă. Îmi ești tare dragă!
uite, acum imi rezerv eu dreptul de a rosi! :”> Si de a-ti multumi tare drag! Same here, dear-dear, same here! ;)