Thursday, March 28, 2024 14:45

Am blog! Hei!

Cum românul e născut poet, sau dacă nu, măcar are scrisul în sânge, blogurile înfloresc ca ciupercile după ploaie. Multe dintre ele bine scrise. Câteva chiar geniale. Români care se zbat în anonimat, deși scriu mai bine decât mulți ziariști.
Mie îmi place să caut, să descopăr și să citesc bloguri noi. De vreo două ori am găsit bloguri care nu m-au lăsat nici să răsuflu până ce nu le-am parcurs „din scoarță-n scoarță”. Dar…

Mi se ridică părul în cap când mai aterizez pe vreun blog unde:

  • cuvintele sunt stâlcite, virgulele răpite, liniuțele de despărțire înjunghiate.
  • postările sunt lungi, iar la sfârșitul articolului, habar nu ai despre ce ai citit. Unde exprimarea e greoaie și lipsită de substanță.
  • postările sunt luate „ad-literam” drept jurnale personale. Postări despre ce ai mâncat, cum ai mâncat, unde ai mâncat, cu cine ai mâncat, la ce oră ai fost la toaletă și cât ai stat acolo, eventual ce ai făcut în timpul acesta, câte noduri ai făcut la șireturi când te-ai încălțat, etc.
  • exprimarea licențioasă este o obișnuință. Nu sunt o sfântă, și mai scap și eu câte o „perlă”, însă am întâlnit bloguri unde chiar se folosea un limbaj birjăresc, care-ți tăia orice poftă de a  mai citi.

Cred că mai mult de jumătate din blogosfera românească e o mare varză de Bruxelles. Fără aroma și gustul acesteia. Și mai cred că ar trebui o probă obligatorie și eliminatorie de gramatică, înainte de a-ți putea face un blog. În definitiv, dacă habar nu ai măcar să scrii corect, mă îndoiesc că vei scrie ceva de geniu. Aplic cu foarte mult succes regula de trei simplă ;) însemnând că la a treia greșeală gramaticală contabilizată, deja dau cu praf de sictir respectivului blog. Exemplu: „o dragoste intr-e doi tineri, dar el intr-o zi sa indragostit de sorsa”. Mi se ridică sângele în obraji…

Șoapte...

comentarii

Leave a Reply