Venenum dimidium et dimidium Dea
-Domnule, oricine ați fi, salvați-mă! Scăpați-mă de această persoană!
-O persoană atât de minunată?
-Un demon, domnule!… Spuneți că este o ființă minunată… Dimpotrivă, această persoană, pentru dumneavoastră va fi de azi înainte un dușman de temut… Dac-o veți reîntâlni, fugiți… Dacă soarta dumneavoastră vă va aduce vreodată în preajma ei, nu acceptați nimic din ce vă va oferi…
Temeți-vă de paharul de apă pe care vi-l va oferi, de fructul din care va mușca jumătate și vă va oferi cealaltă jumătate, de bijuteria pe care v-ar oferi-o, rugându-vă s-o acceptați!
-Și totuși, mă preveniți!…
-Vai, mi-e teamă că da! Pentru că deși împărtășim același corp, mi-a înveninat întreaga viață! Jumătate otravă, jumătate zeiță! Fugiți, domnule, fugiți de veninul ei, oricât v-ar atrage dulceața grației mele. Căci, în mine, grația poartă venin, iar veninul poartă grație! Fugiți, salvați-vă, eu sunt pierdută. Priviți roșeața de indignare ce-mi împurpurează chipul, și-l face cu atât mai suav și frumos.. e o capcană, domnule, o altă unealtă diavolească a acestei vipere pe care-o numiți minunată. Fugiți de ea, temeți-vă de mine, ocoliți-ne. Iată, deci, adevărul, pe care-l rostesc mușcându-mi buzele până la sânge.
Fugiți, domnule!…
Șoapte...
Tags: decădere, demoni interiori, frânturi de gânduri, gothic
