Friday, March 29, 2024 08:43

Împărăție hedonică

Îmi place tare mult perioada prin care trec acum, deși în mod normal ar trebui să-mi fie extrem de nesuferită. Perioadă de totală nebunie incontrolabilă, când totul se învârte într-un carusel scăpat din gravitație, când îmi simt purtați pașii de undeva de mai de sus. Pare că toate minunățiile de ființe vorbesc pe limba mea. La propriu! :) Și poate și dansează, motiv pentru care tot stau cu limba scoasă și mă holbez la ele. Sunt taaaaaare bucuroasă să mă văd contrazisă! Pentru că ființa care mi-a răstălmăcit gândurile, n-a făcut-o în necunoștință de cauză. Și pentru că adânc înauntru, cred că speram să aibă dreptate. Prin urmare, acum observ cât de plăcut mi se aplică sintagma hedonismului. Și mă simt atât de ciudat să observ cum lucruri care mi-ar fi sărit în ochi privind alți/alte îndrăgostiți/îndrăgostite îmi sunt atât de transparente și de nerecunoscut, cum am nevoie de altcineva pentru a-mi arăta cu degetul (știu că nu e frumos, dar e tare sănătos!) lucruri ce ochii fermecați nu le mai percep. Ori lucruri ce le ascunzi imediat la spate, pentru că te rușinezi și nu știi dacă să crezi în ele, înconjurată fiind de atâta circumspecție și scepticism.

De trei ori, Hip-Hip-Hooray! Pentru că deși încă mă zbat printre necredință și speranțe fierbinți, bucuria de a mă vedea condusă spre fericire ca o păpușă în mâinile artistei este sinceră și vulcanică. Simt că încep să trăiesc, și nici măcar nu-mi este frică. M-aș fi frânt în certitudinea eșecului și a perspectivei lacrimilor. Nu și de astă dată. De data asta, sunt hedonistă și mă abandonez în plăcerea de a crede și de a spera prostește. Hedonismul meu naște îmbrățișările pe care le-am tot tânjit, mângâierile de degete și privitul în ochi nețărmuit de dragi!

Șoapte...

comentarii

Tags: , , , ,

4 Responses to “Împărăție hedonică”

  1. Vendretta spune:

    Ma bucur tare mult ca ai ajuns la starea aceea de zbor pe culmile sperantei. Sa te tot tina!

    • rusoaica spune:

      Nu știu cât are să țină, dar acum înot pe culmile ei, iar filmul ce mi l-ai recomandat n-a făcut decât să-mi întărească această beatitudine. Iuhuuu! Ce bine e să fii fericită și plină de speranță, fără să știi chiar sigur de ce, fără să ai certitudinea, fără să-ți pese dacă te-ai înșelat sau nu! :)

      • Vendretta spune:

        N-ai cum sa te inseli, exista mereu motive sa zambesti si n-ai decat sa-ti scrii asta in ADN. Atata timp cat te simti suuuper, n-are rost sa te mai intrebi de ce. Daca o faci, vei gasi singura o lista intreaga de cauze binecuvantate.

        • rusoaica spune:

          :) tare bine ai mai spus tu acolo. Nu știu sigur dacă am găsit ce căutam sau pe cine căutam. Și chiar de ar fi așa, nu știu dacă și ea știe drumul spre a mă găsi pe mine. Dar am toată credința, și toată bucuria de a fi confuză și nesigură de toate!

Leave a Reply