Thursday, March 28, 2024 14:38

Regrete

La început a fost sfârșitul.

-Ești bine, domnișoară?
-Sunt moartă, domnule!…

M-am plimbat azi prin cimitir, îmi place să mă așez pe un colț de marmură, să citesc numele, datele, să visez în fața medalionului decolorat înfățișând un tânăr soldat căzut pe câmpul de luptă, pe frumoasa Daniela moartă la naștere sau pe copilașul în dantele. ”Regrete eterne”- cuvinte care se repeta pe toate mormintele. Cioplite în marmură, gravate în piatră, presărate cu flori din hârtie colorată sau atât de frumos caligrafiate pe acele inimioare de altădată, din email alb cu dungă neagră. Morți dintotdeauna, cei vii vă regretă în negru și în alte culori, v-o confirmă o ultimă oară, dar pentru care eternitate? Viii se apleacă peste morminte și vă plâng, și lacrimile lor împietresc odată cu dalele așezate peste voi, ruginesc odată cu fierul grilajului vostru și se veștejesc odată cu crizantemele. Se gândesc ei oare la mulțimea de regrete îngropate sub pământ odată cu rămășițele voastre?

Rămășițele tale? Ne auzi cântându-ți litaniile de regrete, visele neîmplinite, amărăciunile de dragoste, viețile noastre ratate, iluziile noastre pierdute? Imn disperat care se pierde în vântul de seara? ”Regrete eterne” și ”Timpul trece, amintirile rămân”. Îmi place să îți vorbesc politicos, moartă dragă, frumoasă, regăsită, amestecată sub haina ta de pământ. Cenușa ta, rădăcinile tale, unghiile și părul tău împletit cu humă, zdrențele dantelei tale devorate, și chiar orbitele tale goale nu mă înspăimântă. Ești acolo, și atât. Nu mă gândesc cu oroare: și eu, și eu la fel, voi fi un corp distrus, ros; nici poetic: nu voi mai fi un corp, ci cenușă pentru a hrăni pământul, și iarba stelată va crește peste fruntea mea; nu, nu mă gândesc la așa ceva. Tu ești sub pământ și eu deasupra pământului, tu ești întunericul și eu încă lumină, tu dormi atunci când eu nu-mi găsesc somnul și nu mai știu deloc ce anume ai căutat și ce caut și eu de atâția ani, sigură ca nu voi afla mai mult decât tine. Tu ești acolo, sub pașii mei și nu mă auzi, dar nu-ți pasă. Dormi, frumoasă moartă, eu veghez în vis și plâng regrete peste imagini…

Șoapte...

comentarii

Tags: , , ,

4 Responses to “Regrete”

  1. Poteci de dor spune:

    Aoleu, m-a răscolit tare textul ăsta.

    • rusoaica spune:

      Așa decide viața uneori, să ne zgribulească penele sufletului și să ne lase goluri pe care le mai putem umple doar cu litere și amintiri.

  2. maia spune:

    Frumos scris… se vede ca este scris din suflet si cu pasiune si sper sa o tii tot asa.

Leave a Reply