Friday, March 29, 2024 14:56

Când am să mă fac mare…

Când am să mă fac mare…

  • am să iubesc la fel de mult toate sâmbetele atât de frumoase cum este cea de azi. Parol!
  • am să mă chinui să nu mai întârzii pe la întâlniri, de orice gen ar fi ele ;)
  • n-o să mă fac doctoriţă. Clar!
  • Voi înceta să mai mănânc îngheţată, deşi e luna lui brumar. Şi poate am să încep să beau ceaiuri şi în scopuri medicinale, nu doar pe motive de gâdilat plăcut al papilelor gustative.
  • n-o să am trac de îmbrăţişat şi de a mă lăsa îmbrăţişată de oameni. Pentru că îmbrăţişările sunt praf de magie pentru inimi. Mie mi-a fost „magificată” inima luna aceasta de câteva ori. Lucky me! Eu tot nu pricep pe de-a-ntregul de ce oamenii sunt atât de reticenţi şi şovăielnici când vine vorba de aşa ceva. Interpretări peste interpretări, şi toate greşite…
  • am să mai merg cu Danonino în vizită la Palatul Şuţu. Am fost să aruncăm un ochi într-o sâmbătă, că tot era intrarea liberă, şi, vorba aia, Muzeul Municipiului Bucureşti…. Ei bine, ce am văzut eu acolo mi-a ridicat părul pe mine, la propriu. Lucruri atât de vechi, că nu-ţi vine să crezi că sunt acolo, să le mărturiseşti tu cu ochii. M-au impresionat în mod deosebit: oglinda înaltă de câţiva metri de pe hol, ce urcă în dreptul scării până la etajul superior. Oglindă de câţiva metri înălţime, şi totuşi, fără nici un val, impecabilă. Oglindă veneţiană. Veche de peste un secol; Superbă ideea de a pune ceasul de pe scări cu limbile şi cadranele aşezate invers, pentru a citi ora corectă, reflectată în oglindă; tavanul – rareori mi-a fost dat să admir un tavan atât de bogat ornamentat, cu atât bun gust şi de un asemenea rafinament. Tavan cu înflorituri de epoci trecute, ce te fac să te pierzi cu gândul în complexitatea lui; o cameră în care nu ni s-a dat voie să întrăm, doar să admirăm din pragul uşii. Cameră cu manechine aşezate la pian ori în fotolii, îmbrăcate în haine de epocă excelent conservate. Totul atât de realist şi expresiv, încât, uitându-te cu coada ochiului, te aştepţi ca domniţa din dreapta să-şi continue mişcarea de a-şi face vânt cu evantaiul, iar valetul de a servi ceaiul stăpânului…; manuscrise vechi de 500+600 de ani, scrise în chirilică, de pe care chiar am reuşit să descifrez cuvinte în limba română veche (avantajul de a şti rusa ;P); o scrisoare scrisă de un politician contemporan cu Eminescu, adresată Primarului, atât de haioasă, încât şi eu, şi Danonino, am tot hohotit pe durata parcurgerii ei. E un MUST-READ, dacă ajungeţi prin acest palat. Eu sigur voi ajunge, măcar să o fotografiez. Şi să mai râd un pic :))

Șoapte...

comentarii

Tags: , , ,

6 Responses to “Când am să mă fac mare…”

  1. Vendretta spune:

    Mă bucur să te știu veselă! :D Cu postarea ta mi-ai amintit de târgul de antichități pe la care mi-am purtat exaltarea zilele trecute.

    • rusoaica spune:

      mai am si eu momentele mele :))
      sunt absolut sigura ca te-ai fi zgribulit de placere la minunatiile care erau acolo. eu le-as fi luat toate acasa :p

      • Vendretta spune:

        Ia să înmulțești tu momentele de genul ăsta, mai ales că avem așa o toamnă superbă!
        Îți dai seama că nu-mi mai puteam opri exclamațiile. Și tot atunci am hotărât că primul meu salariu se va îndperta cu pași siguri spre asemenea minunății.

  2. Ccrissa spune:

    Cristina Ccrissa · Works at Full time Mommy · 102 subscribers
    imi pare bine ca esti bine
    Reply · Like · Follow Post · October 26 at 5:29pm

Leave a Reply